Se plimba usor pe trotuar...o zi de vara calduroasa..o zi de august plina cu soare si obositoare..nimic neobisnuit..asa-i fusese toata vara..inchisa in casa sau plimbanduse(rar facea asta..ii era lene sa se mai imbrace si sa mearga ) prin oras....Ei bine..asta era una din acele zile rare..pur si simplu nu putea sta in casa...un gand o framanta de ceva timp..numai la asta ii era mintea desi dorea sa nu.Asa ca a fugit din casa,iar imediat ce a coborat scarile blocului cand a pasit pe trotuar o raza portocalie plina de caldura a tintit-o.
Era departe de casa...nu observa cat de departe ajunsese...
Putea sa se intample orice,ea oricum nu observa...Incerca sa-si inlature acele ganduri din minte...dar dupa multe eforturi si-a dat seama intr-un final ca nu putea..
S-a sprijinit de un perete..."Dupa atatia ani...Atatia ani de prietenie...cum se poate?Am stat mereu impreuna si stiam totul..stiam,bine spus...pentru ca acum..sincer..nu mai stiu nimic de ea...probabil o fi si vina mea..O fi fost mereu asa?Nu se poate..nu cred...toata prietenia asta a fost imaginatia mea...mi-am imaginat eu totul asa..viu si colorat?Mi-am format eu in minte ideea ca avem o prietenie perfecta?Ca dupa cativa ani..cand eu aveam sa ma mai maturizez,sa realizez ca defapt totul a fost o minciuna...Adica..da..sigur..am pe cineva alaturi care ma sprijna,o prietena care stiu sigur ca ma va ajuta mereu.in care pot sa am incredere,in care am incredere..care ma sustine si gandeste optimist pentru mine...Care arata ca un model pentru mine in toate privintele...
Dar...ce-mi pare mie rau sunt anii de prietenie pe care i-am avut..ce-i pe care i-am pierdut..anii dupa care eu tanjesc acuma..copilaria noastra....Am fost un copil asa prost...toti au realizat asta inaintea mea...Defapt..si eu am realizat asta...am realizat ca nu va mai avea sa dureze ceva ce nici nu a existat,ceva din mintea mea..eu incercam doar sa pastrez totul...nu vroiam sa infrunt asta..nu eram pregatita..speram ca era doar un cosmar,un cosmar oribil..speram sa ma trezesc...imi doream asa de mult...dar defapt eu traiesc in propriul meu vis...acest vis va dura pentru o eternitate...si se pare ca pentru a ma trezi va trebui sa accept ca nimic din asta n-a existat..va trebui sa uit tot..si cu lacrimi in ochi eu refuz sa ma trezesc..vreau sa raman...dar nu pot sa traiesc acolo.... in visul ala...chiar daca vreau...se pare ca acum sunt pregatita sa realizez,sa renunt..asa ca ma trezesc...exact...totul a fost ca un vis..ceva minunat,care nu a existat decat in mintea mea..un fruct al imaginatiei mele..al dorintei mele...poate am fost candva prietene,dar nu asa ca in mintea mea..asa ca acum imi iau ramas bun...
La revedere copilarie...la revedere prietena mea draga..."
