Nu exista paranormal,sau exista?

Zi ploioasa....Ah....Oricum nu e nici o diferenta,voi sta in casa!Nu ca mi-e frica de ceva sau de cineva...Nu...Nu am nici o frica...doar nu vreau sa ies!!!
Pe cine pacalesc?Numai la visele alea ciudate ma gandesc...Totul a inceput cu visul ala de langa lac,care a ajuns sa fie in lac...Dupa un vis s-a repetat nopti la rand...nopti consecutive...Eu la malul marii noaptea...Luna foarte mare se reflecta in apa calma...Apa imi ajungea pana la glezne....deodata,de sus coboara Ellie.Ma uit la dansa...Ochii ei albastrii la fel de deschisi ca lumina lunii in mare se uita la mine.Statea pe apa...Picioarele ei erau pe suprafata apei.
-Ai fost foarte draguta cu mine.Esti prima persoana care s-a comportat asa,care mi-a devenit prietena.Dar,sincer,sincer, imi pare rau!Oricat de mult nu as vrea va trebui sa...
Deodata tot sunetul se stinge...Nu mai aud nimic,ii vad doar buzele miscandu-se si isi intinde mainile si ma prinde de gat ...ca si cum m-ar gatui...
Apoi mereu ma trezesc..visul asta se repeta...nopti la rand...chiar si can atipesc 5 minute tot visez asta...
Gata!Trebuie sa pun capat!Ma duc la lac!Imi iau repede paltonul negru(primul la indemana)si imi iau repede umbrela rosie.
Ajung la lac...Exact cum banuiam...Nu-i nimeni...Ca si cum lumea ar fi goala...Parca intr-un fel ma simteam trista...singura...
-A trecut ceva timp.
Luata prin surpins m-am intors: Ellie.
-Da.Nu ne-am mai vazut de mult.
-Nu ai mai trecut pe aici...Eu am venit in fiecare zi...Si nu te-am gasit.
-Pai...Da...Nu am putut.
-Nu ai putut?Sau nu ai vrut?
Surprinsa din nou de modul ei de a gandi ii raspund:
-Doar nu am putut.
-Vreau sa-ti arat ceva.Vin-o!
Mergem...Ea fuge imbracata in rochita ei verde cu danteluta si se intoarce din cand in cand sa se asigure ca o urmaresc.
-Ellie...As putea sa stiu unde mergem?
-Ai sa vezi.
Deodata se opreste.Se da la o parte ca sa pot privi atent.Socata,realizez ce-i locul ala:
-Un cimitir.
E un cimitir mai vechi...cred...Crucile toate din lemn..atarnate,cazute.
-E de pe timpul razboiului?
-Da...Oamenii pe timpul razboiului foloseau locul asta ca un cimitir,se ascundeau de inamici.
-Diferite familii erau aici...Mama spune ca si rude de-ale noastre sunt ingropate aici.
-Ce nume de familie ai?
-Cnej.
-Hm...Da a rusi...
-Da,raspunde ea razand.
Am gasit multe morminte cu numele Cnej.
Intr-un loc a crescut un copac,un cires.Copacul a crescut la capul unui mormant.Ma apropii de mormant.Speriata Ellie tipa sa nu merg acolo.
"Ce?Doar nu o fi mormantu ei acolo"Gandesc eu razand.Incerc sa mai sterg de pe crucea de lemn...n-am ce sterge
-N...n...Asta e "e"?
Elisabeth vine la mine ma ia de mana:
-Hai Lydia,vreau sa plecam de aici.
-Stai sa aflu numele,saraca pesoana a murit la 16 ani...E de varsta mea...Iti dai seama ce tanara a murit?
Ellie dezamagita uitandu-se in jos:
-Da...Foarte tanara.
Dupa multe rugaminti plecam...Fara sa-mi dau seama s-a inourat.Ma despart de Ellie.I-am promis ca voi fi acolo si maine.
Cerul e limpede,luna lumineaza asa de tare incat pot vedea clar totul.Ma tot gandesc la mormantul acela...Asa de frumos a inflorit copacul,cel mai ciudat lucru e ca,desi e toamna,copacul era inflorit.Ma opresc,si foarte decisa ma intoc acolo.Merg prin padure si ajung la poiana,cimitir.Arata asa de minunat noaptea.Prin cires zboara licurici...Totul e de o culoare albastra,minunata.
Ma duc la mormant,si cu ajutorul luminii lunii care ma ajuta sa vad la fel da clar ca acum 2 ore,incerc sa citesc:
-Ne...Neo...
"Neo...acelasi nume de familie ca al meu"
-Neo...L...Y...C...nu..D...I...A...
Socata,ma uit la cruce.
-Neo Lydia!

Cuminti din leagan pana-n mormant:))

Femeile sunt sexul cuminte. Amabile, gata mereu sa cedeze, modeste si generoase.Asta se asteapta de la ele,dar corespunde si imaginii pe care orice femeie o poarta in interiorul ei.
Azi,femeile nu vor sa fie doar cuminti. Felul de a se concepe pe sine se modifica. Totusi, Femeia Noua mai este inca plina de contradictii. Ea isi impune vointa, dar adeseori cu un sentiment de culpabilitate. In exterior, ea ramane calma, dar in interior s-a declansat un conflict : pe de o parte, si Femeia Noua vrea sa fie agreata de cei din jur, si ea se straduieste sa le face tuturor pe plac. Pe de alta parte, ea stie ca in felul acesta se incurca prin itele unor dependente.Ea vrea sa se impuna , fara a rani pe nimeni ; vrea sa-si atinga scopul fara a da pe nimeni peste cap; vrea sa fie critica, fara a ponegri pe nimeni; vrea sa-si spuna parerea si sa-i convinga pe altii , fara sa manipuleze; vrea sa fie sigura pe sine, fara a-i speria pe ceilalti.
Dar indoielile ascunse legate despre propria lor persoana razbat la suprafata. Ele devin vizibile fantomatic in nuantele subtile ale limbajului corporal.Un cap usor inclinat, o privire care intreaba abia sesizabil, un zambet scurt, nesigur semnaleaza :"De fapt nu sunt chiar asa de sigura." Un gest fugtiv ,aparent lispit de importanta, devine: "Trebuie sa ma transform"Sau :"Eu fac opozitie numai pe jumatate"
Femeile se pot transpune usor in situatia celorlalti.Ele inteleg cum se face ca cineva are o anumita parere si din ce cauza.De aceea, le vine greu sa-si  impuna  dorintele sau sa-si sustina sus si tare parerea...
EHRHARDT

Frinend?Who?

Prieteni...Multi cred in ei...adica rar vad persoana care zic ca nu exista prieteni adevarati,ca doar ei se dau pe langa tine.Ironic:am o prietena care gandeste astfel:"nu cred in cei mai buni prieteni,sau chiar prieteni,ci doar persoane cunoscute,care te vor ajuta daca ii rogi".Eu chiar nu intelegeam ce zicea....Dar stii care e faza?Faza e ca pana acum si eu credeam in prietenii sau inca cred...Inca nu sunt sigura de gandurile mele...Dar stiu ca,oricat de apropiata ti-ar putea fi o persoana,pana la urma ceva se va intampla.Chiar daca te cunosti cu acea persoana de o viata intreaga,sau de 2 ani in care ati fost mereu impreuna si ati aflat pana si cele mai rele secrete...ceva se va schimba...nu,desigur nu vei dezvalui secretele sau vei face lucruri urate...dar ceva va fi diferit...ceva ce-ti doresti sa nu fi aparut....O fi plictiseala?O fi asta?
Uneori mi-e frica sa ma mai comport normal pe langa acea persoana,mi-e frica sa se enerveze,sa se plictiseasca de mine,sa nu-mi mai vorbeasca,si fara sa-ti dai seama...sa rupa legatura cu tine...
O persoana iti poate fi alaturata,draga...dar iti poate fi prieten adevarat?

It's not the end...

The cherry blossoms are falling in the world wich suooisedy ended...The dream hasn't ended yet...The cherry bssoms that are not suposed to fall are mixed together...But i could not only watch this scene happening silenty...

Hopeless...

I'm like an idiot.Getting all excited by myself.Hoping...Hoping for him to come...Even though he won't come.Why am I cooking even though I'm hopeless excited?Because it's my birthday?I wanted to have a happy bithday...I already know...Destiny cannot be changed.I already know everything.Because I know,that's why I...I'm always lying...That's why I don't want to let it go...That's why I'm still dreaming for him to come...I know what he thinks,but I'm acting like I don't...Because I don't want to change my feelings...Sriously,why am I hoping?

It's most like a fairytale,but it's not...

There was a child that lost her memorizing ability due to an illness.Due to that,she always forgot things. Stuff that a normal person can do,she cannot do.Everyone placed their distance with that child.Finally,even her family left.The thought of "I need a better memory" became stronger.That's why she made a wish to the never whithering cherry tree.Hoping that she'll be like everyone.No, a memory better than everyones.The mysterious thing is,the next day...her memory became a lot better.Better than everyone else.That child's wish was granted....

Feelings...

She goes there again and like enery time,she repeats the same words "I'm here again.I came to see you every day since then.To see if he came back.It seems like no matter how many times I come,you will not listen to my wish...Yes,like that time.If you really are who you are, then grant my wish...You can't do it,right?Which means,you're not what you pretend to be.That's why the day when he disappeard is just a dream.He's jus a normal guy...I'm not a magician,or witch or something else,I'm just a normal girl who wants to always be together with the person she loves...That's why I won't do what you wish.Even if you want me to forget him,I will never forget him!Even if I have to wash my face with tears every day...That's all." And she leaves.
The other girl who saw her was full of sadness : "Can't you do anything?There's already such a strong sense of feelings!There are feelings that cannot be destroyed by magic!When people think of each other,it creates power, allowing desires to be granted,allowing prayers to come true.Dreams and wishes...They will come true if it's stong enough!All these are small shattered feelings for treasuring someone...The feelings of these children...All they receive is sadness!How can they not receive any happines?!It's too weird!Thats why...Thats why...I beg you , let these feelings become miracles!When I'm still concious...Please!(crying she continued)Let everyone's feelings...and wishes...come true!"

Remembering the forgot memories...

I'm remembering...different moments...special moments...For example,on a day in winter we were planning to have a happy vacantion...A different type of excitement...The moment of intersection between the normal days and not-so normal days...The moment where you can smile...Thinking of the beautiful future...Thinking of how will never stop...Even if the arrangement cannot be decided,but it will still be happy...This short term of happiness...now...it's fading back into the past...