Adevarul...

Ma uit socata...Recitesc,nimic schimbat,nu e imaginatia mea...Chiar asta scrie pe cruce.
-Pana la urma te-ai intors. Esti asa de curioasa.Poftim,ai vrut sa vezi,acum ai vazut.imi spune  Ellie care statea la cativa pasi de mine.
-Ellie,ce inseamna asta?Ce e asta?
-Nu te-ai intrebat niciodata de ce ai un nume asa ciudat?
-Nu am bagat de seama.
-Presupun ca esti socata.
-Nu,chiar ma asteptam sa existe un mormant al unei fete din timpul primului razboi mondial.
-Da...pai...asa este -zambeste fetita cu ochi albastrii-
-Poti te rog frumos sa-mi explici.
-Desigur...Presupun ca tu observai ceva ciudat la mine..nu?
-Da....Mereu apareai de nicaieri si dispareai..
-Defapt erai tu cea care faceai asta...Tu apareai deodata...La inceput am fost socata pana ti-am auzit numele...Sunt copil,cred in orice...iar din moment ce tu apareai ca o fantoma am vorbit cu mama si am cerut informatii despre Neo Lydia,si dupa am vazut un desen cu tine,atunci era clar ca tu erai in poza.
-Da...-am intrerupt-o-
-Sincer,nu-ti stiu povestea...Insa bunica mea mi-a spus ca sunt persoane care raman aici cu un scop...Sincer chiar,nu stiu tu de ce esti aici,stiu doar ca tu mereu ai crezut ca esti in viata...Ti-ai creat o viata,ti-ai facut propria lume...
-Atunci visele pe care le aveam cu tine erau doar imaginatia mea?
-Da...
-Nu inteleg...Nu-mi amintesc nimic...
-Ai sa-ti amintesti...
-Dar de unde stii atatea?
-Bunica mea m-a invatat,si ea facea aceleasi lucruri,de asta stiu...mereu am semanat cu ea.-si pleaca-
Socata am plecat din cimitir si am inceput sa merg fara sa bag de seama pe unde trec.Insa,in timp ce mergeam,imi aminteam..."Da,imi amintesc tot.In timpul razboiului am murit incercand sa salvez un copil...Ai mei aau fost distrusi...Iar eu,nu am putut crede si mi-am continuat viata,insa am ramas blocata la 16 ani..."
-O,doamne....
-Ciudata reactie...Ar fi trebuit sa tipi. -Ellie din spatele meu-
-Stii,nu am chef de glume...
-Motivul pentru care ai ramas aici,sigur nu-l stii...
-Pai...nu..cred...
-Incearca sa-ti amintesti,poate chiar stii...
-Pai..

Cand a inceput totul...?

Mergeau ele doua...Ali si Eli.Se plimbau pe strada vorbind de cu zori.Vorbeau de intamplri haioase..dupa au inceput sa-si aminteasca de vremurile cand abia devenisera prietene..Nu isi aminteau cum  s-au imprietenit...dar isi aminteau cum s-au vazut prima data.
-Imi amintesc ca ploua.zice Ali cu vocea ei de copilas.
-Da,si tu nu aveai umbrela.adaoga Eli cu r-ul ei accentuat.
-Tu aveai..una neagra...Eu am ajuns cu intarziere la inceputul anului scolar.Te-am vazut pe tine si pe cealalta colega noua...Ea era in mijlocul cercului de elvi din clasa noastra iar tu stateai separat si te uitai la directoare cum vorbeste...Cand te-am vazut am zis: "Clar,sigur nu ne vom intelege,ea e genul tipei mature".
-Chiar?
-Da.zice Ali razand.Care a fost prima ta imprese despre mine?
-Greu de spus....De la inceput mi-ai parut o tipa de treaba, banuiam ca asculti rock si pareai destul de baietoasa.zice satena cu cateva suvite roscate datorita luminii orbitoare a soarelui.
-Prima impresia foarte buna.rade Ali,parul blond zburand din vina adierii calde.
-La inceput nu am devenit prietene.
-Da...dar sincer..eu nu-mi amintesc cum am inceput sa ne intelegem..
-Nici eu..
-Totusi..daca stam sa ne gandim..in cativa ani am reusit sa ne cunoastem perfect incat oamenii sa nu ne creada cand spunem ca nu suntem cele mai bune prietene.
-Da,trebuie sa ne certam cu ei.rade Eli.
Continuau sa mearga si au reinceput un lant de discutii in care erau prinse incat nu observau pe unde trec.Intr-adevar,fetele se intelegeau asa de bine incat dadeau impresia ca sunt surori sau cele mai buna prietene...ziceai ca se cunosteau de-o viata.Multe lucruri spuneau la unison,iar : "ginx"-ul pe care ele il spuneau dupa se repeta spunand exact la fel...Asa au facut si de data asta si au batut un nou record de-al lor.Au izbucnit in ras.Eli continuand sa rada s-a asezat langa statuia din mijlocul pietii publice al orasului iar Ali langa dansa continuand sa rada.Daca multi se uitau la ele,puteau sa devina gelosi pe prietenia lor.Mereu se ajutau,mereu erau impreuna.Au observat ca nu prea reusesc sa stea despartite.
Cand Eli(care de obicei da de necazuri) avea o problema mai mult "personala" Ali era mereu acolo si ii sarea in ajutor.Ali avea grija ca Eli sa ajunga in atentia tuturor,si desi neavand prea multe cunostinte in ale modei,reuseste sa-i aleaga hainele atracand privirile tuturor.Eli mereu avea grija ca Ali sa nu fie data la o parte,ii impartasea secretele si o ajuta mereu la nevoie.
Cand le vezi pe acele doua fete vorbind,si razand,zici ca au trait impruna o viata...
Un lucru e sigur...eu sunt curioasa sa vad cat o sa dureze asta...

Schimbatoare ca vremea...

Cu totii stim cum e vremea:azi e cald,maine ploua torential...Ei bine...asa pot fi unele persoane....Azi sunt cele mai fericite din lume si maine se arunca de pe bloc ca cica  "sufera".
Pot fi si eu schimbatoare,dar nu ma arunc de pe bloc:))...Azi pot fi copilaroasa,si maine pot fi un adevarat rocker....Pot spune ca personalitatea mea depinde de vreme:)))
Pe langa multi oameni nu pot fi cine sunt cu adevarat,asa ca devin altcineva....Mereu mi-am schinbat personalitatea dupa persoanele cu care stau...M-am schimbat de atatea ori...Presupun ca sunt aceeasi doar cu 2-3 persoane...in schimb,langa alte persoane daca m-ai pune sa ma recunosc,nu as reusi...
Am devenit altcineva de atatea ori,incat nici nu mai stiu cum sunt eu...

Not everything is yours...

-Deci...cine e?
-Cea care va invatala la aceasta scoala este...Alisa..
-Poftim?
-Ce?
-Cum se poate asa ceva?Clar eu cant mult mai bine...ea doar ma urmareste mereu,ma imita mereu...
In timp ce eu tipam nervoasa,Alisa se uita cu atentie la mine...
-Ne pare rau...Nu ai fost tu aleasa?
-De ce?Nu inteleg!
-Incearca sa-ti dai seama si poate atunci o sa ai o sansa.
-Nu stiti ce ati pierdut.
Si am plecat trantind usa."Nu pot sa cred!Au ales-o pe Alisa". O vad in spatele meu.
-Suzy, stai!
-Ce?
-Nu pot sa cred ce ai spus acolo.
-Ce?Adevarul?
-Cum adica adevarul?Noi nu suntem prietene?
-Logic ca nu!Tu mereu m-ai urmarit...
Si am plecat...M-am oprit la un colt al scolii...
-Si acum eu ce fac?

Ajung acasa.
-Si?Deci?intreaba mama mea curioasa.
-Plec la bunici vara asta...N-am chef de orasul asta..
-N-ai reusit?Dar,cum?
-Nu conteaza.In week-end am sa plec.si trantesc usa.
Ma intind pe pat si ma uit la tavanul camerei...E desenat cerul,noaptea..constelatiile..Mereu ma calmez cand ma uit pe tavan."Nu pot sa cred...Am ratat sansa asta?Dar cum?De ce au ales-o pe ea?"

Si uite ca a venit week-endul.
-Ti-ai pus tot in bagaje?intreaba mama foarte sperita
-Da,mama.raspund eu foarte plictisita.
E asa de enervant cand te opreste mama ta la usa sa-ti verifice tot bagajul,sa vada daca nu ai uitat nimic:daca ti-ai pus periuta de dinti,destule perechi de sosete,tricouri,haine mai groase....
-Am plecat.
-Ai grija.
Si uite ca plec.In sfarsit 3 luni fara sa-mi amintesc de scoala aia.Urc in tren.Imi pun castile in urechi si tot drumul am sa ma uit la geam.Sunt singura in cabina,bucuria mea.Chiar n-am chef sa vina vreo bunicuta si sa inceapa sa vorbeasca cu mine.Am ajuns la destinatie.Bunica mea nu sta la tara,defapt sta si ea la oras.Un oras la fel de mare ca cel in care locuiesc eu.Nu am mai fost la ea de 10 ani..Motivul:sta prea departe.Am ajuns acasa la bunica mea.
-Ai ajuns draga mea.
-Bunica...of..mi-am aruncat bagajele si i-am sarit in brate.
Meureu mi-a fost alaturi...Mereu ii povesteam ce aveam pe cap...Acasa la mine am fost mai mereu fata fara umor,fat serioasa,cu picioarele prea pe pamant,insa aici...aici am crescut,aici ma comport cum sunt eu cu adevarat.
I-am spus tot..Desigur ea m-a consolat si mi-a vorbit...
Am plecat sa ma plimb prin oras.Nu prea imi amintesc cum era...Insa in urmatoarele luni aveam sa stau acolo.Imi amintesc cand eram mica,cand n-aveam ce face...mergeam pe un deal.Acolo m-am intalnit pentru prima data cu un prieten.Cand stateam si ma uitam la cer venea si incepea sa vorbeasca cu mine.Isi punea capul deasupra capului meu ca sa acopere soarele.Am ajuns la dealul acela.Ma uit in jur,si trag o gura mare de aer.Ma intind pe jos si ma uit la cer...Am stat asa vreo 10 minute,dupa...acoperind soarele cineva si-a pus capul deasupra capului meu...

(imi cer scuze pentru greselile facute)

My own world...

Toti avem in minte lumea ideala,toti avem idei despre cum ar trebui sa fie ea...noi ne imaginam o lume care e chiar exact opusul acesteia...Si eu am o lume ideala,o luma fericita in mintea mea...as vrea sa-mi creez propria lume,prea greu,dar macar propriul oras?Da,propriul oras...
Cand soarele e pe mijlocul cerului eu pe un camp ma intind si ma uit sus,la nori mai intain incerc sa privesc dincolo de ei,ca sa ma calmez,sa-mi golesc mintea...dupa,ca un arhitect incep sa-mi construiesc orasul...Intr-un loc unde sunt multi copaci,nu...orasul meu este inconjurat de copaci,si desigur vor fi parcuri....Vor fi blocuri mici,si chiar si blocuri modelate ca si cum ar fi fost vechi,casa...bine ingrijita,mai mult vile(nu in exagerare)...Esentialul acestui oras este faptul ca oameni toti traiesc fericiti...Nimeni nu singur...Nu vezi tristeste,ingrijorare...
Fara sa-mi dau seama,eu incep sa locuiesc in acel oras..Imi creez o viata acolo..Imi creez prieteni..insa totusi se pare ca pana la urma mai regasesc pe cineva cunoscut acolo din viata reala..Insa aici traim diferit,aici nu sunt certuri...Pana la urma e lumea mea...e lumea in care vreau sa locuiesc pentru totdeauna...Fiecare minut petrecut acolo e minunat...Persoana draga mie ma asteapta acolo in fiecare zi..Insa cand totul e mai frumos...ceva trebuie sa-mi intrerupa visul...si atunci parca vine un cutremur in lumea mea,parca totul se distruge...ma trezesc la realitate...cerul intunecat si Simona cum si aplecat capul incat sa acopere soarele ma ia in lumea reala sa-i tin de urat...
-Iar visezi?Cat ai de gand sa dormi?
-Scuze,doar ca nu am putut rezista.
-Ridica-te sa nu mai adormi.
-Bine,bine..."Nu-ti fa griji,maine am sa ma intorc sa ajut la reconstruirea  orasului."

Vreau...

Anul asta vreau sa merg la mare. Sa merg cu trenul,si in tren sa ma uit la cer si sa vad cum soarele usor usor coboara.Vreau sa am prieteni cu care sa-mi petrec timpul,sa ne plimbam ca nebunii prin oras,si sa privim impreuna  apusul  ascultand Vama Veche.Dupa sa stam la cort in Vama Veche pe plaja si sa ne trezim ca sa vedem rasaritul.Apa sa fie asa de rece incat sa nu vina nimeni la plaja,insa eu sa ma plimb cu picioarele in apa si sa simt briza rece a marii,dupa prietenii mei sa se arunce ca nebunii in apa,si sa ma cheme pe mine,iar eu sa-i refuz si ei sa vina si sa ma ridice pe sus si sa ma arunce in apa,iar eu sa ma bucur ca macar eram imbracata in costum de baie si ca aveam doar un tricou pe deasupra...Dupa sa ne batem cu apa si sa ne fugarim prin apa...

Obositi sa ne trantim pe nisipul care a fost incalzit de sore si sa ne uitam la cer cum putinii nori trec,si plaja sa fie goala,sa fim numai noi...Seara sa incepem sa cantam la chitara si sa fim acompaniati de valuri...Sa vedem reflectia lunii care pare de argint in mare...Sa nu avem treaba cu realitatea,sa traim in lumea noastra...
As vrea sa fie asa...dar,gata cu visele,inapoi la realitate,sa fim loviti de ea....

The beginning...

"In scopul de-ati avea visele implinite mai intai trebuie sa ai unul...daca-ti vei arunca gandurile nimic bun nu ti se va intampla...de aceea trebuie sa continui sa-ti doresti fara sa te dai batut...asta se spune ca e primul si cel mai mare pas spre a-ti avea visele implinite...daca te gandesti la visele tale,daca nu te dai batut,atunci cu siguranta vor deveni realitate..."

 Aud ceasul cum suna de zori.Il opresc si ma tot intorc in toate partile.
-Suzy,grabeste-te ca e tarziu.
Ma uit la ceas.
-Aaaaa,e 7:30 si am intarziat,asta e ultima zi de scoala.
Sar din pat si incep sa ma plimb prin camera machiindu-ma si imbracandu-ma in acelasi timp.
-Azi e auditia pentru a intra la scoala de arte MUSIC si eu intarzii,nu pot sa creed!
Fug repede din casa,dupa ce trec coltul de la bloc ma intorc.
-Ce ti-ai uitat?
-Telefonul.zic cu o voce copilaroasa zambind.
Ies din casa,intru inapoi.
-Mi-am uitat abonamentul.
-Capul il mai ai?
-Da, l-am verificat inainte sa ies prima oara din casa.zic cu o voce serioasa,si dupa bufnesc in ras.Acum serios: am plecat!
-Ai grija.imi spune mama ca de obicei.
Fug repede spre statie ca sa nu pierd niciun autobuz.
"In sfarsit o sa intru in scoala aia si cu ajutorul ei am sa-mi indeplinesc visul,am sa debutez."Ma opresc si incep sa zambesc din tot sufletul.Aud un zgomot,ma uit in fata.
-Aaaaaa,autobuzul.
Dragutul de sofer m-a asteptat.
-Multumesc.
"Rar vezi asa oameni"

Am fugit pana la scoala,ma opresc si-mi trag sufletul.Intru in scoala.Ma uit mirata ca si cum as fi un copil care vede o bomba.
"Asta da scoala moderna,totul facut din sticla si calculatoare..."
Ma intalnesc cu prietena mea cu care urmeaza sa dau auditia.Intru in sala in care asteapta ceilalti.Stateau toti asezati oriunde,pe scaune pe jos si se uitau la un ecran mare situat pe un perete.Acolo ii vedeai pe cei care .Numai persoane talentate.
-Nr 98.
-Da,noi suntem.
-Sunteti asteptate.
Intram emotionate in sala.Vad profesorii cum stau si se uita la noi.Ne fac semn sa incepem.Incepem sa cantam.Ma uitat la Alisa cum canta si ii vad expresiile."Perca ar lovi-o cineva cand canta"Eu nu schitez nimic."Mereu am cantat mai bine ca ceilalti,sigur am sa intru,nu am sa pierd aceasta oportunitate."Am terminat de cantat.
-Cantati minunat,voce ca ale voastre nu am mai auzit.Insa trebuie sa alegem doar pe una.profesoara ni se adreseaza
-Poftim?intreaba socata Alisa
-Asa ca va trebuie sa o alegem pe cea mai buna.intervine directorul.
- Alegeti,sunt sigura ca veti face alegerea cea buna."Ma va alege pe mine,cant mai bine ca Alisa"
-Cea care va invata la aceasta scoala e...