Under the gently falling cherry blossoms I am dreaming...A warm dream...A memory of happiness...An important recollection. For example,the scene where everyone is busily preparing for the festival.The children's smile,their fantasies.
As long as they're around you..you can forget all the unhappiness...And finally smile.
It would be amaizing if this moment would last forever.Even though I know that this dream cannot be granded.
But,I still desire it from within...
Stau...o zi ploioasa...cata plictiseala...Ma gandesc...ce am de facut...nimic(teme 0,curatenie 0-oricum nu am chef-).La televizor...stiti si voi cum e:teleshopping din ora-n ora,se repeta multe filme si seriale...si tanar si nelinistit cand se va termina oare?O sa trebuiasca sa-l numasca batran si zbuciumat.Whatever...devine o plictiseala tot.Ma gandesc pe vremuri cum era?Stateai si te uitai la ploaie....Uneori mai fugeai afara si lasai stropii minunati de apa sa-ti atinga usor obrazul si sa te revigoreze putin...Mda...cred ca ar fi timpul sa ies putin afara.Fug,imi iau paltonul rosu si ma arunc in micutul dans al stropilor.Cata placere sa te invarti si in cateva secunde sa arati ca si cum abia ai iesit din dus.Mereu cand vremea e mai posomorata toti sunt imbracati mereu in culori inchise(nu sunt impotriva lor,iubesc negrul),dar totusi ma deprima...Cand vremea nu e incurajatoare totul ar trebui sa fie deschis la culoare...sa vad zambete pe fetele oamenilor.Ce daca ploua?Asta e,e o zi normala ca toate celelalte...si totusi..parca nu e...ma opresc pe o banca si ma uit sus la cer...nu vad nimic din vina copacului...dar e totusi placut sa te uiti asa...Un copilas se uita la mine...probabil isi zicea in gandul lui:"ce e cu fata asta ciudata? maaama e uda leoarca!!!" eu ii zambesc si copilul rusinat ca a fost observat a fugit repede stropii de plaie reusind sa patrunda pe sunb umbrela lui albastra.Plictiseala...minte-mi e goala...Ma duc la un lac si incep sa arunc cu pietre in apa(oamenii probabil credeau ca-s o nebuna plecata de acasa si data in urmarire)dar e distractiv.Langa mine o fetita mica cu fata alba,parul blond si ochi albastrii,imbracata intr-o rochita neagra acoperita cu un paltonas tot negru,imbracata foarte elegant, imi zambea.Avea o privere asa de patrunzatoare...asa de ciudata...asa de goala...parca-mi striga "ajutor!!!" intr-un mod disperat...dar totusi..din gura ei nu a iesit niciun cuvant...
acesta este inceputul unei mici povesti de ale mele...totul e creat din plictiseala...din sentimentul pe care-l simt cand sccriu
In urma cu multi ani...cand oamenii ziceau ca tehnologia nu poate ajunge asa departe cum e acuma.Cand erau printi si printese,regi si regine.Cand fetele tinere se mandreau cu rochiile lor medievale si mergeau la baluri in calesti (moderne pentru ei),insotite de cavaleri tineri.Cand te plimbai fara probleme sub lumina soarelui.Atunci nu era usor sa spui mult auzitele cuvinte "te iubesc".Atunci spuneai cu sfiala aceste cuvinte,dar le spuneai doar cand aveai sa ramai toata viata cu persoana careia te decideai sa-i spui acest lucru...Acum insa...din cate ati observat,cuvantul acesta nu mai este unul special.Il auzi si il pronunti si tu asa de des.Adolescentii isi spun asa de des "te iubesc",sau chiar lucruri absurde si chiar penibile din puntul de vedere al altora cum ar fi "mor daca nu ma accepti".Eu nu inteleg sensul...nici macar nu ai ajuns la adolescenta si-ti dai viata pentru alcineva?Ei nici macar nu stiu ce inseamna dragostea adevarata,ei nici macar nu au experimentat adevarata dragoste.In adolescenta nu iubesti din punctul meu de vedere...eu cred ca un adolescent poate simpatiza..sa simpatizeze mult..dar nu sa iubeasca cu adevarat.Totusi...nici cand ajungi un adult in toata firea nu gasesti asa usor dragostea...
Ai mult de cautat pana iti gasesti persoana iubita,care-ti va fi mereu alaturi,pana cand ti se va termina timpul pe lumea asta,insa veti fi mereu impreuna chiar si dupa moarte.Acea persoana te va astepta mereu,te va ajuta mereu,te va iubi mereu...indiferent de circumstante:daca esti urat,intr-o stare proasta sau in alte moduri,va fi mereu langa tine si te va ajuta.Eu asta cred ca e dragostea adevarata.
The heavy-falling snow...So calm and so quiet that it's startling.It's so beautiful...Amaizingly beautiful.It can't do anything but to quiver alone.It can't be helped that even I don't know why it's so lonely.At least it captivates me until the end.
That's why I think to myself that this must be a dream .A pure,white dream...A dream-like dream.Even though I know I could wake up any moment...I still want to continue this dream until the end.
It seems a new premonition is forming within me.It seems as though tears are suddenly dropping in the sun light.It looks like the town's wish is for spring to visit in the midst of winter.I want to tell you about that type og beginning...The beginning of a dream.
Aud persoane care spun ca nu indragesc copii , ca sunt niste fiinte urate...Eu nu-i inteleg,cum poti sa urasti o creatura asa de minunata?O fiinta asa de dulce?Candva am fost si noi copii.Este ca si cum cineva ne-ar spune ca suntem urati,sau ca cel putin am fost...Sunt copii care desi sunt prea mici,sufera din anumite cauze.In toate tarile sunt copii care duc lipsa a multe lucruri.Sunt copii care au boli grave,boli prea dureroase pentru ei.Daca mergem intr-un spital la sectia oncologie vom gasi foarte multi copii bolnavi de cancer.Cand vezi acei mici ingeri in patul de spital,suferind atat de mult,nu te doare inima?Sunt copii bolnavi care nu pot face tretamente deoarece parintii lor nu au destul suport financiar.Acesti mici ingeri dispar treptat daca nu-i bagam in seama,daca nu avem inima si nu le dam un ajutor.Nu trebuie sa le intoarcem spatele,nu e vina lor ca au aceste probleme.Un copil care sufera de o boala grava nu se poate bucura asa mult de copilarie ca un copil complet sanatos.Asa ca nu spune ca micutii acesita sunt urati,ca nu ai dreptate,ei au adus si inca vor aduce zambete pe chipurile oamenilor.Nu trece cu vederea,nu fii nepasator a ceea ce li se intampla.
Snow...White snow...Falling slowly from the clouds in the sky...Covering the illuminating street in white...A white Christmas...The kids gaze at the sky,smiling happily.This scene is filled with happiness. I ...hope that this happiness will continue forever...
Cresti si te desparti usor de copilarie...Eu nu am vrut sa fac asta,asa ca am pastrat o parte din ea,insa nu am putut sa raman mereu aceeasi fetita care se juca mereu cu cea mai buna prietena a ei. Amandoua fiind de aceeasi vasta am crescut impreuna,dar, treptat ne desparteam usor intrerupand legatura fara sa vrem. Invatam in scoli diferite : ea de dupa-amiaza,eu de dimineata...deci...nu ai de ce sa te miri.Totusi am ramas cele mai bune prietene...de cand ne-am realizat existenta pe aceasta lume...defapt...si dinainte de a realiza asta...Totusi in mare parte a timpului nu suntem impreuna....La scoala nu aveam pe nimeni care putea sa o "inlocuiasca" pe ea(as putea spune)...insa dupa ceva timp am reusit sa ma imprietenesc cu 2 minunate persoane : Amy si Elise...La inceput nu eram asa apropiate...dar dupa ne-am apropiat asa tare incat am devenit ca niste surori.Timpul ni-l petreceam impreuna..Ne stiam toate secretele.La ore eram una langa alta chiar daca trebuia sa stam doar 2 persoane in banca tot reuseam sa fim aproape unele de altele.Ba chiar am ales si animalele noastre : eu pisica,Amy soarecele si Elise cainele :)) (ciudat,dar totusi amuzant pentru noi).Asa am crezut ca am sa-mi termin anul...ca o sa fie un an fericit...un an distractiv...pana ce Amy ne-a anuntat ca trebuie sa plece in Italia...O veste oribila pentru noi.Eu si Elise nici nu vroiam sa ne inchipui cum o sa fie fara Amy...dar apoi ne dadeam seama ca urma sa fie si mai greu pentru ea care nu o sa aibe de la inceput prieteni acolo..un nou start. Asa am ajuns sa avem semnele noastre:steaua -eu (mereu am o stralucire mica,dar totusi din propria putere care va deveni mare),inima-Amy(fata dulce,de treaba pe care eu si Elise o indragim foarte mult,inima grupului nostru) si luna-Elise(foarte inteleapta cu o lumina blanda)..Pana la plecarea lui Amy am incercat sa facem multe lucruri...amintiri frumoase si de neuitat in cateva luni.Dupa plecarea ei parca era un gol in fiecare lucruri pe care eu si Elise-ramase in Romania- le faceam...Desi Amy era in Italia noi mereu ii faceam prezenta simtita...Nu e ca si cand Amy ar fi murit...dar totusi eu si Elise o asteptam cu multa dragoste.Mereu cele trei nebune din clasa:)
Merg pe strada si mai vad cativa copilasi micuti cum alearga si se joaca intre ei...Ma uit la fetele lor luminate de zambetul senin si simt cum o caldura ma invaluie.Ma gandesc cat de bine e sa fii asa ca ei,dar imi amintesc ca acum catva timp am fost exact ca ei.Erau vremuri cand nu ma desparteam de prietena mea cea mai buna.Nu ne saturam sa ne petrecem timpul impreuna...Mereu gaseam lucruri de facut ,daca ne plictiseam de un joc, atunci inventam unul,spre exemplu : eram vanatori de vampiri,si cand ne plictiseam de vampiri eram vanatori de fantome;dupa eram spioance,si dupa vedete rock...Uneori mergeam la cimitir si luam corcoduse(ciudat..dar totusi pentru noi era comic)...Mereu eram una dupa alta si ziceam ca e greu sa faci un anumit lucru,care acum e banal pentru noi...Dar totusi aia era o lume placuta,fara preocupatii,fara ingrijorari...Eram mereu zambarete si le ridicam moralul celorlalti oameni prin comportamentul nostru nestingherit...Aceea a fost o lume placuta , lumea mea pe care o uit treptat,cum cu totii va uitati lumile voastre...Dar totusi,dupa ce am experimentat atatea lucruri dragute...nu merita sa la uit asa usor.
The day the dream began.It was also the day the happiness began.The gently falling cherry blossoms and snow...The small smiling face,the body that is shuddering in the cold.I want to hold that body.But,I couldn't do it,I only could pull my hand back.Even though as it is,I can still say these days are filled with happiness.Thinking that this is happines in your heart.
