...dreams are like rainbows, only idiots chase them...

duminică, 13 noiembrie 2011

...my fairytale...

Toti vrem o poveste fericita nu? Indiferent de continut.Si eu vreau una fericita...Dar uite cum decurge povestea mea:
Prima pagina....Inceputul...Hm...Inceputurile chiar pot fi cele mai minunate momente ale povestii.Totul e minunat,nu mai pot de fericire..se intampla lucruri care imi fac numai bine....Ce minunata e povestea mea...O poveste fericita in care eu sunt protagonista..logic...Hm...defapt..e mai mult un basm.Da! Basmul meu si numai al meu....
Apoi...totul o ia pe aratura..Se schimba asa de repede...Vine ca o ploaie de vara...Deodata vezi pe cer niste nori negri si o ploaie torentiala incepe..Minunat nu?In basmul meu trebuie sa apara si un zmeu...dar faza e ca...nu seamana deloc cu unul...Defapt..nu pot sa-l urasc pe acest "zmeu".Comic nu?Imi distruge basmul..Dar n-ai ce-i face.Daca asa decurge mereu .Nu poate exista basm fara zmei asa ca povestea-mi continua.
Ar trebui sa distrug acest "zmeu" dar eu ma uit la el si nu fac nimic...."Zmeul" nu-mi poarta pica si nici nu incearca sa-mi distruga povestea..doar simpla lui existenta o face,asa ca se retrage din basmul meu si ma lasa pe mine sa-l traiesc..Se opreste ploaia torentiala.. Norii dispar,apare soarele si odata cu el si un curcubeu minunat...Totul straluceste.Parca nu s-a intamplat. Exact cum am spus,ca o ploaie de vara...
Din nou povestea continua.Totul minunat.Lucruri bune unele dupa altele..Nu stiu de ce,dar aceste parti fericite ale povestii nu pot fi descrise in detaliu...
Stai..Cum crezi ca basmul continua?
Ridic privirea spre cer,un zambet imi apare pe fata. Scot umbrela si in momentul cand am pus-o deasupra capului a cazut primul strop pe ea si dupa incepe furtuna...Stropii mari de ploaie cad cu forta,odata cu ei cazand si necazul meu.
N-am ce-i face..asa ca il las pe "zmeu" sa intre in basm...si chiar..il ajut sa faca ce vrea..defapt...eu zic ca tot ceea ce face el acum e bine...Desi nu-mi aduce fericirea mie,o aduce pe a celorlalti din poveste..fapt ce ma bucura.Datorita lui pot sa protejez lucrurile importante mie...Asa e..gandesc optimist.Fac ce trebuie nu?Da! Fac ce trebuie.Pana la urma...trebuie sa traversez aceste probleme ca sa trec la pagina a doua...

vineri, 7 octombrie 2011

...just..thinking...

Hm...o zi obisnuita..nimic iesit din comun..Plictisitor...Daca stau sa ma gandesc..asa incepeau si acele zile...zilele care la inceput erau plictisitoare..si apoi..deveneau cele mai distractive.Cand ma uit la padurea asta pare asa trista..dar atunci..cand eram toti adunati si fugeam pe-aici era asa distractiv..Desi eram destul de mari pentru a juca ascunsa prin padure noi fugeam..ca disperatii(pot sa zic) pe-acolo.Persoanele care treceau pe langa zambeau asa de tare cand ne vedeau..Distractiv...nu ca ar fi trecut mult  timp...cateva luni..dar...totul s-a oprit brusc...asa ca...pare ca au trecut ani...pare ca ma uit in timp...deodata..asa..s-a oprit..Pe-atunci parea imposibil din punctul meu de vedere sa se intample asta..dar uite ca..pana la urma chiar nu exista imposibil...Nu e mare tragedie..dar totusi..atunci ma simteam asa de bine..ma simteam in largul meu...Acum...un nou inceput..ha....nici nu mai vreau sa ma uit.imi amintesc totul din nou...Plec de-aici..habar n-am unde sa ma duc ...
Ce distractiv e sa fii mic..adica...atunci zici ca ai greutati si te simti mare..dupa un an te gandesti si zici ca erai foarte mic si imatur si acum ai ajuns defapt la maturitate..si asa se repeta intr-una...atunci nici nu aveam sa ne dam seama ca totul se poate schimba intr-o secunda...Eram noi,noi trei..Prietene bune,chiar foarte bune...nu aveam sa stim ca dupa o sa vorbim una cu alta de la mii de kilometri departare...acuma.noi abia asteptam sa treca timpul sa ne revedem..iar fiecare in cate-un coltisor al lumii ne vedem de viata...Viata...nici n-am apucat sa o gust..jumatate ti-o pierzi pentru a invata cum sa-i rezisti...iar cealalta jumatate ti-o pierzi tanjind dupa averi,bani,lucruri ce "iti aduc fericirea"...Dar dupa ce obtii toate astea tu vrei tot mai mult,si tot mai mult si numai pentru tine...
In lagatura despre noi trei,ei bine..noi trebuie sa gandim optimist..chiar daca acum suntem despartite,candva tot o sa ne reunim...imi si imaginez momentul...fac planuri...planuri cum numai eu pot sa fac...
Cateoda imi imaginez cum ar fi daca ele ar fi langa mine...imi imaginez cum seara ne-am uita la stele impreuna..ziua am fi gasit discutii..prea multe si alte subiecte n-am putea sa le terminam,si fara sa ne dam seama am ajunge la statia de tren abandonata...
Acolo ne-am cunoscut noi trei...In ziua aia calduroasa...mergeam pe linia de tren incercand sa-mi pastrez echilibrul..stiam ca nu mai e in functiune sina asa ca am banuit ca nu aveam sa intalnesc pe nimeni dar le-am vazut pe ele doua...vorbeau..si ele abia se cunoscusera...am ramas toate trei pe loc ele doua fixandu-si privirile pe mine...acela a fost inceputul...

Inceputul celei mai frumoase prietenii...

miercuri, 24 august 2011

...nu fac decat sa pierd vremea...

Se plimba usor pe trotuar...o zi de vara calduroasa..o zi de august plina cu soare si obositoare..nimic neobisnuit..asa-i fusese toata vara..inchisa in casa sau plimbanduse(rar facea asta..ii era lene sa se mai imbrace si sa mearga ) prin oras....Ei bine..asta era una din acele zile rare..pur si simplu nu putea sta in casa...un gand o framanta de ceva timp..numai la asta ii era mintea desi dorea sa nu.Asa ca a fugit din casa,iar imediat ce a coborat scarile blocului cand a pasit pe trotuar o raza portocalie plina de caldura a tintit-o.

Era departe de casa...nu observa cat de departe ajunsese...
Putea sa se intample orice,ea oricum nu observa...Incerca sa-si inlature acele ganduri din minte...dar dupa multe eforturi si-a dat seama intr-un final ca nu putea..
S-a sprijinit de un perete..."Dupa atatia ani...Atatia ani de prietenie...cum se poate?Am stat mereu impreuna si stiam totul..stiam,bine spus...pentru ca acum..sincer..nu mai stiu nimic de ea...probabil o fi si vina mea..O fi fost mereu asa?Nu se poate..nu cred...toata prietenia asta a fost imaginatia mea...mi-am imaginat eu totul asa..viu si colorat?Mi-am format eu in minte ideea ca avem o prietenie perfecta?Ca dupa cativa ani..cand eu aveam sa ma mai maturizez,sa realizez ca defapt totul a fost o minciuna...Adica..da..sigur..am pe cineva alaturi care ma sprijna,o prietena care stiu sigur ca ma va ajuta mereu.in care pot sa am incredere,in care am incredere..care ma sustine si gandeste optimist pentru mine...Care arata ca un model pentru mine in toate privintele...
Dar...ce-mi pare mie rau sunt anii de prietenie pe care i-am avut..ce-i pe care i-am pierdut..anii dupa care eu tanjesc acuma..copilaria noastra....Am fost un copil asa prost...toti au realizat asta inaintea mea...Defapt..si eu am realizat asta...am realizat ca nu va mai avea sa dureze ceva ce nici nu a existat,ceva din mintea mea..eu incercam doar sa pastrez totul...nu vroiam sa infrunt asta..nu eram pregatita..speram ca era doar un cosmar,un cosmar oribil..speram sa ma trezesc...imi doream asa de mult...dar defapt eu traiesc in propriul meu vis...acest vis va dura pentru o eternitate...si se pare ca pentru a ma trezi va trebui sa accept ca nimic din asta n-a existat..va trebui sa uit tot..si cu lacrimi in ochi eu refuz sa ma trezesc..vreau sa raman...dar nu pot sa traiesc acolo.... in visul ala...chiar daca vreau...se pare ca acum sunt pregatita sa realizez,sa renunt..asa ca ma trezesc...exact...totul a fost ca un vis..ceva minunat,care nu a existat decat in mintea mea..un fruct al imaginatiei mele..al dorintei mele...poate am fost candva prietene,dar nu asa ca in mintea mea..asa ca acum imi iau ramas bun...


La revedere copilarie...la revedere prietena mea draga..."

luni, 8 august 2011

...just wishes...


Sunt multe lucruri la care ne-am gandit,care am visat.Desigur,majoritatea nu s-au implinit,dar noi continuam sa ne facem "planurile" care mai degraba sunt vise,dar nu ne intereseaza...S-ar putea sa nu se intample dar noi tot speram constiente ca se va intampla...
Un vis a fost ca noi sa locuim impreuna,toate trei...Desigur,cred ca numai doua din noi stim acest plan..Dar sigur am fi toate trei de acord cu asta.Casa noastra se fie la malul marii,mare cu foarte multi pereti de sticla ca atunci cand apune sorele sa se loveasca de peretii de sticla si sa vedem cum gigantica stea se scufunda usor,usor in marea portocalie.Desi vom avea servicii total diferite noi sa ne vizitam una pe alta...
Asta ar fi perfect..Ar fi minunat...Dar..Visele se implinesc?

sâmbătă, 30 iulie 2011

...nu stiu...






Mergeam..nu stiam unde..simteam nevoia doar sa alerg,sa ma concentrez asupra altui lucru...vroiam doar sa merg ,nu!Simteam nevoia sa fug,sa fug departe,cat mai departe...Mintea imi era ravasita.Fara sa imi dau seama ceva umed mi se prelingea de-al lungul obrazului,nu mai vedeam clar in fata,totul era in ceata,un joc de lumini asa de fascinante,care in ciuda faptului ca puteau atragea atentia oricui,pe a mea nu reuseau.Ochii imi erau asa umezi,fara sa realizez,deja am inceput sa plang in hohote...Lacrimile nu se mai opreau.Oricat de mult mi-as sterge ochii,pana la urma,nu aveau de gand sa se opreasca..Durerea mea,nervii mei...toti se revarsau prin acele lacrimi...
Probabil ca oamenii se uitau la mine:o ciudata care plange,mergand desculta pe strada.Sincer,si eu m-as uita la ea,as comptatimi-o...cat n-as da sa am acel moment..sa fie o a alta fata in locul meu,iar eu sa ma uit la ea cum plange complet distrusa...dar,pana la urma...totul a fost din vina mea...Am avut sansa sa plec...
Mi s-a dat sansa sa fug de acolo..sa nu vad cum totul pica jos..Chiar daca stiam ca nu ma va alege pe mine..eu tot stateam..si speram ca voi reusi sa-i schimb gandurile..
Chiar daca a ales-o pe ea,tot era complet fericit cand veneam la el,iar eu asta nu puteam intelegea..Acum probabil ea sta langa el,langa patul din spital,privind cum el isi petrece ultimele minute din viata..
Eu nu pot sa fac asta,nu eu..nu m-a ales pe mine..Desi vrea ca si eu sa fiu acolo,dar nu!Eu nu vreau!Vreau sa uit totul!Sa o iau de la capat..da...intr-un alt loc,intr-unul cu mult soare...
Mda,presupun ca e vina mea oricum..puteam sa plec oricand si n-am facut-o...Of..oricat as vrea sa dau vina pe ei..nu pot...Trebuie sa ma impac cu gandul asta...

marți, 12 iulie 2011

Nu eu vreau sa fiu asa...






Cu multa tragere de inima...fata cu parul blond lasat pe spate imbracata in blugii ei scurti albastrii preferati ,un tricou alb si o bluza descheiata transparenta peste se apropie de usa.Se opreste in fata usii si sta un minut...parca nu ar vrea sa intre acolo.Soarele batea din geamul din spatele ei...Umbra fetei cadea exact peste placuta de pe usa...putea sa vada ce scrie acolo...dar stia deja..si tot nu avea curajul sa citeasca.
Ia o gura mare de aer si bate la usa.Aceasta se deschide si in prag o asteapta o femeie de 30-35 de ani..imbracata intr-o rochita casual dar eleganta,cu ochelarii care ii atarnau pe nas si se uita deasupra ei si ii zambeste.
-Poftim,intra..
Fata fara sa schiteze un zambet intra in camera...se aseaza pe canapeaua care ii era asa de familiara incat se simte ca acasa la ea..Se aseaza pe spate si "Ok.Sa inceapa jocul"
-Multi se plang de comportamentul meu...ca eu caut concurenta..ca nu las pe altii sa-si arate calitatile..sau sa-si arate placerile...Ca daca eu aleg ceva sa nu aleaga altii....probabil asa-s eu uneori...dar daca acelei persoane ii place mult si eu nu vreau sa ma cert cu acea persoana...atunci eu ma scot de acolo..nu-mi place pur si simplu sa fiu la fel ca altcineva,asa mi-e comportamentul meu...
-Si pe ceilalti ii deranjeaza deci?incepe femei care se asezase intr-o postura picior peste picior uitandu-se atent la ea..
-Multi nu arata faputl ca-i deranjeaza dar se observa...iar altii imi spun in fata...si unii destul de urat..cand eu nu arat ca doresc sa concurez...cand eu incetez sa concurez atunci aceia zic ca fac asta ma provoaca sa fac asta ...
-Deci tu nu doresti sa te schimbi?
-Nu...doresc...am incercat..incerc...dar nu merge..nu e asa usor..(fata era prinsa in conversatie..facea gesturi cu mana,fruntea ii era incruntat iar in ochii ei caprui incepeau sa se adune lacrimi)...nu pot pur si simplu...parca ceva ma strange cand fac un lucru ce nu-mi convine,incerc sa inghit totul..dar nu pot...asta e desavantajul meu..Eu am atatea sanse..pot sa fac lucruri mari..dar lucrul asta ma opreste..nu pot sa am prieteni apropiati din vina asta...pentru ca cei care sunt mai apropiati de restul sunt enervati,deranjati,sau chiar scarbiti de comportamentul meu.. de reactiile mele...
-Deci si pe tine te deranjeaza?
-La inceput nu...adica..doamne..sunt eu...e comportamentul meu..asa m-am format..Dar din vina lor ma enerveaza,ma derajeaza si pe mine..
Incearca sa-si opreasca lacrimile,dar isi da seama ca e prea tarziu...lacrimile deja i se revarsasera..isi dadusera drumul
-Of..scoate un sunet chinuit,isi sterge lacrimile...Sincer m-am saturat..nu mai suport..nu pot sa inghit totul,sa accept totul..si stiu ca n-am sa reusesc asa..dar nici n-am sa reusesc sa ma opresc asa ca mai bine las totul balta...ma bag doar in lucruri separate singure...Cum am spus..las totul balta..
Femeia de pe scaun se indrapta si-si schimba postura
-Si crezi ca asta rezolvarea la problema.
-Sincer nu ma intereseaza( se ridica si-si ia geanta sporty din celalalt capat al canapelei)Nu mai am chef de nimic..
Pleaca stergandu-si lacrimile de la ochi si tranteste usa in urma ei..placuta aurie in care stralucea soarele sa zgaltane...
"Trebuie doar sa spun stop la tot"

sâmbătă, 2 iulie 2011

Vechi prieteni...

Capul lui acoperea soarele.Nu prea pot sa-i observ trasaturile fetei,dar ii vad zambetul.Imi zambea asa de frumos.Timp de un minut am ramas blocata si m-am uitat la el.Ma ridic si ma scutur.
-Scuze,te-am deranjat?imi zice cu vocea lui joasa si calda,care are totusi un ton copilaros in ea.
-Nu..doar ma gandeam.
-Nu esti de pe aici nu?
-Doar am copilarit...Aici imi placea sa merg.
-Serios?imi zice el cu o voce nu prea surpinsa.Si mie imi placea sa merg pe aici.Sa ma intind si sa ma uit la nori si sa incerc sa-mi dau seama ce forme au.
Ma uit la el zambind.
-Suzy.ii intind mana.
-Alex imi zambeste el intinzand-o.
-Alex?-ma uit la el,chipul lui imi pare cunoscut.Ne-am mai intalnit?
-Da.-si iar zambeste,
Of , cat pot sa urasc zambetul lui...Adica abia l-am vazut si deja m-a fascinat.Imi zambeste ca si cum ar fi un copil inocent dar totusi...
-Si nu ai de gand sa spui de unde ne cunoastem? -am incercat sa ies eu din lumea visurilor-
-Nu.-spune el razand, of,iar zambetul lui.Gandeste-te,nu ma recunosti de nicaieri?
-Nu!Nu am mai fost pe aici de 10 ani,nu cred ca am de unde sa stiu.
-Din contra,ai de unde sa stii.
Ma uit la el.De unde as putea sa-l stiu?God,incerc sa-mi amintesc da totusi...Stai putin,zambetul asta,il stiu de undeva.
-Te stiu de cand am stat la bunica,de acum zece ani cumva?
-Bingo,spune el afisandu-si acelasi zambet etern as putea zice-
-Nu pot sa cred,a trecut atata timp.
Alex e prietenul meu din copilarie.Cand am venit pentru prima data aici,la bunica, nu m-am acomodat,insa el a fost primul care a inceput sa vorbeasca cu mine,sa se inteleaga cu mine.Ne-am intalnit pentru prima oara asa cum ne-am revazut acum.Mereu eram impreuna.
-Nu pot sa cred,te-ai reintors dupa atata timp.Dupa ce ai plecat de aici am crezut ca aveai sa te intorci,macar in vizite,dar zece ani la rand nu ai aparut.
Ma uit la el,imi pare rau ca am plecat si l-am lasat asa aici.
-Si,Alex,ce mai faci?
Se arunca pe spate si ramane intins pe iarba.
-Mai nimic...Dupa ce am acceptat faptul ca nu mai aveai sa te mai intorci,pur si simplu am cautat lucruri sa-mi umplu timpul liber.Uneori faceam singur ceea ce obisnuiam sa facem impreuna...dar nu era la fel de distractiv.Credeam ca asa voi putea uita mai repede...dar...stiu ca dau in dramatisme...dar nu tu ai ramas aici...
Socata ma uit la el.Nu pot sa cred ca plecarea mea a avut impactul asta asupra lui.Am crezut ca nu va avea nicio problema cu plecarea mea...Dar se pare ca a fost exact invers.
-Alex..scuze..chiar nu m-am gandit la....la consecinte..Am crezut ca totul va fi la fel.Ca tu te vei comporta normal..ca inainte..
-Ai gandit gresit Suzy-zice el chinuindu-se sa schiteze un zambet,dar nu-i prea reuseste- oricum,ce-a fost a fost...Ai plecat..pana la urma eu am acceptat asta..Dar..sunt curios sa stiu de ce te-ai intors...Ca sa pleci din nou ca data trecuta?...

vineri, 17 iunie 2011

vreau like-uri:)))!!

Hai sa ajutam o fata sa se faca cu o camera noua, ca tare ii place sa fotografieze... si a ei camera a murit dupa o viata tare chinuita:)))...Poza e realizata de ea... Daca va place apusul dati like aici... http://apps.facebook.com/sunt_nikon/fotografie.php?id=5050&reft=
Multumesc pentru cei care dau like!!

miercuri, 15 iunie 2011

Vreau sa...

Incercand sa-si pastreze echilibrul fata continua sa mearga pe linia ferata."Daca a-si continua sa merg asa pana vine trenul si chiar daca ajunge sa continui sa merg?Sincer,nu vreau sa dau in drame dar m-am saturat,adica de ce trebuie sa continui sa merg dupa ceilalti,la fiecare greseala sa-mi cer scuze,sau daca fac ei vreo greseala sa trec asa repede peste?Adica daca pe ei ii doare undeva de mine,pe mine da ce sa nu ma doara tot acolo?Desigur,unele certuri sunt asa,trecatoare,dar de ce tot ei sa ramana ce-i nervosi si eu sa fiu vinovata?Dar, ce spun eu?Desigur ca eu sunt vinovata, eu sunt <<unica>> eu sunt <<cea mai cu mot>> si ei sunt doar <<inocenti>>.Nu zic ca neaparat ei sunt de vina,dar de ce sa dam vina pe mine?Dar dupa,daca zic ceva,desigur,tot eu sunt vinovata...Sunt luata la raspunderi pentru orice,si pentru asa voi fi luata la raspunderi.Deja imi imaginez crizele si scenele pe care le va face,iar eu desigur va trebui sa cedez.Vreau doar sa plec,vreau doar...doar sa se uite totul,toate ideile,toate gandurile...tot...Vreau ca totul sa fie un cosmar,un vis oricedar numai realitatea nu...Vreau sa ma trezeasca mama si sa ma intrebe ce vreau la mic-ul dejun si eu sa ma trezesc si sa nu ma mai gandesc la asta.Vreau sa nu-mi mai pese.Vreau sa fiu fericita.Vreau ca totul sa fie bine! " Trenul se apropie de ea. Se aude vuietul lui,sinele tremura.Isi inchide ochii si un zambet apare pe fata ei   .



Adevarul...


Ma uit socata...Recitesc,nimic schimbat,nu e imaginatia mea...Chiar asta scrie pe cruce.
-Pana la urma te-ai intors. Esti asa de curioasa.Poftim,ai vrut sa vezi,acum ai vazut.imi spune  Ellie care statea la cativa pasi de mine.
-Ellie,ce inseamna asta?Ce e asta?
-Nu te-ai intrebat niciodata de ce ai un nume asa ciudat?
-Nu am bagat de seama.
-Presupun ca esti socata.
-Nu,chiar ma asteptam sa existe un mormant al unei fete din timpul primului razboi mondial.
-Da...pai...asa este -zambeste fetita cu ochi albastrii-
-Poti te rog frumos sa-mi explici.
-Desigur...Presupun ca tu observai ceva ciudat la mine..nu?
-Da....Mereu apareai de nicaieri si dispareai..
-Defapt erai tu cea care faceai asta...Tu apareai deodata...La inceput am fost socata pana ti-am auzit numele...Sunt copil,cred in orice...iar din moment ce tu apareai ca o fantoma am vorbit cu mama si am cerut informatii despre Neo Lydia,si dupa am vazut un desen cu tine,atunci era clar ca tu erai in poza.
-Da...-am intrerupt-o-
-Sincer,nu-ti stiu povestea...Insa bunica mea mi-a spus ca sunt persoane care raman aici cu un scop...Sincer chiar,nu stiu tu de ce esti aici,stiu doar ca tu mereu ai crezut ca esti in viata...Ti-ai creat o viata,ti-ai facut propria lume...
-Atunci visele pe care le aveam cu tine erau doar imaginatia mea?
-Da...
-Nu inteleg...Nu-mi amintesc nimic...
-Ai sa-ti amintesti...
-Dar de unde stii atatea?
-Bunica mea m-a invatat,si ea facea aceleasi lucruri,de asta stiu...mereu am semanat cu ea.-si pleaca-
Socata am plecat din cimitir si am inceput sa merg fara sa bag de seama pe unde trec.Insa,in timp ce mergeam,imi aminteam..."Da,imi amintesc tot.In timpul razboiului am murit incercand sa salvez un copil...Ai mei aau fost distrusi...Iar eu,nu am putut crede si mi-am continuat viata,insa am ramas blocata la 16 ani..."
-O,doamne....
-Ciudata reactie...Ar fi trebuit sa tipi. -Ellie din spatele meu-
-Stii,nu am chef de glume...
-Motivul pentru care ai ramas aici,sigur nu-l stii...
-Pai...nu..cred...
-Incearca sa-ti amintesti,poate chiar stii...
-Pai..

sâmbătă, 4 iunie 2011

Cand a inceput totul...?



Mergeau ele doua...Ali si Eli.Se plimbau pe strada vorbind de cu zori.Vorbeau de intamplri haioase..dupa au inceput sa-si aminteasca de vremurile cand abia devenisera prietene..Nu isi aminteau cum  s-au imprietenit...dar isi aminteau cum s-au vazut prima data.
-Imi amintesc ca ploua.zice Ali cu vocea ei de copilas.
-Da,si tu nu aveai umbrela.adaoga Eli cu r-ul ei accentuat.
-Tu aveai..una neagra...Eu am ajuns cu intarziere la inceputul anului scolar.Te-am vazut pe tine si pe cealalta colega noua...Ea era in mijlocul cercului de elvi din clasa noastra iar tu stateai separat si te uitai la directoare cum vorbeste...Cand te-am vazut am zis: "Clar,sigur nu ne vom intelege,ea e genul tipei mature".
-Chiar?
-Da.zice Ali razand.Care a fost prima ta imprese despre mine?
-Greu de spus....De la inceput mi-ai parut o tipa de treaba, banuiam ca asculti rock si pareai destul de baietoasa.zice satena cu cateva suvite roscate datorita luminii orbitoare a soarelui.
-Prima impresia foarte buna.rade Ali,parul blond zburand din vina adierii calde.
-La inceput nu am devenit prietene.
-Da...dar sincer..eu nu-mi amintesc cum am inceput sa ne intelegem..
-Nici eu..
-Totusi..daca stam sa ne gandim..in cativa ani am reusit sa ne cunoastem perfect incat oamenii sa nu ne creada cand spunem ca nu suntem cele mai bune prietene.
-Da,trebuie sa ne certam cu ei.rade Eli.
Continuau sa mearga si au reinceput un lant de discutii in care erau prinse incat nu observau pe unde trec.Intr-adevar,fetele se intelegeau asa de bine incat dadeau impresia ca sunt surori sau cele mai buna prietene...ziceai ca se cunosteau de-o viata.Multe lucruri spuneau la unison,iar : "ginx"-ul pe care ele il spuneau dupa se repeta spunand exact la fel...Asa au facut si de data asta si au batut un nou record de-al lor.Au izbucnit in ras.Eli continuand sa rada s-a asezat langa statuia din mijlocul pietii publice al orasului iar Ali langa dansa continuand sa rada.Daca multi se uitau la ele,puteau sa devina gelosi pe prietenia lor.Mereu se ajutau,mereu erau impreuna.Au observat ca nu prea reusesc sa stea despartite.
Cand Eli(care de obicei da de necazuri) avea o problema mai mult "personala" Ali era mereu acolo si ii sarea in ajutor.Ali avea grija ca Eli sa ajunga in atentia tuturor,si desi neavand prea multe cunostinte in ale modei,reuseste sa-i aleaga hainele atracand privirile tuturor.Eli mereu avea grija ca Ali sa nu fie data la o parte,ii impartasea secretele si o ajuta mereu la nevoie.
Cand le vezi pe acele doua fete vorbind,si razand,zici ca au trait impruna o viata...
Un lucru e sigur...eu sunt curioasa sa vad cat o sa dureze asta...

luni, 23 mai 2011

Schimbatoare ca vremea...



Cu totii stim cum e vremea:azi e cald,maine ploua torential...Ei bine...asa pot fi unele persoane....Azi sunt cele mai fericite din lume si maine se arunca de pe bloc ca cica  "sufera".
Pot fi si eu schimbatoare,dar nu ma arunc de pe bloc:))...Azi pot fi copilaroasa,si maine pot fi un adevarat rocker....Pot spune ca personalitatea mea depinde de vreme:)))
Pe langa multi oameni nu pot fi cine sunt cu adevarat,asa ca devin altcineva....Mereu mi-am schinbat personalitatea dupa persoanele cu care stau...M-am schimbat de atatea ori...Presupun ca sunt aceeasi doar cu 2-3 persoane...in schimb,langa alte persoane daca m-ai pune sa ma recunosc,nu as reusi...
Am devenit altcineva de atatea ori,incat nici nu mai stiu cum sunt eu...

miercuri, 18 mai 2011

Not everything is yours...


-Deci...cine e?
-Cea care va invatala la aceasta scoala este...Alisa..
-Poftim?
-Ce?
-Cum se poate asa ceva?Clar eu cant mult mai bine...ea doar ma urmareste mereu,ma imita mereu...
In timp ce eu tipam nervoasa,Alisa se uita cu atentie la mine...
-Ne pare rau...Nu ai fost tu aleasa?
-De ce?Nu inteleg!
-Incearca sa-ti dai seama si poate atunci o sa ai o sansa.
-Nu stiti ce ati pierdut.
Si am plecat trantind usa."Nu pot sa cred!Au ales-o pe Alisa". O vad in spatele meu.
-Suzy, stai!
-Ce?
-Nu pot sa cred ce ai spus acolo.
-Ce?Adevarul?
-Cum adica adevarul?Noi nu suntem prietene?
-Logic ca nu!Tu mereu m-ai urmarit...
Si am plecat...M-am oprit la un colt al scolii...
-Si acum eu ce fac?

Ajung acasa.
-Si?Deci?intreaba mama mea curioasa.
-Plec la bunici vara asta...N-am chef de orasul asta..
-N-ai reusit?Dar,cum?
-Nu conteaza.In week-end am sa plec.si trantesc usa.
Ma intind pe pat si ma uit la tavanul camerei...E desenat cerul,noaptea..constelatiile..Mereu ma calmez cand ma uit pe tavan."Nu pot sa cred...Am ratat sansa asta?Dar cum?De ce au ales-o pe ea?"

Si uite ca a venit week-endul.
-Ti-ai pus tot in bagaje?intreaba mama foarte sperita
-Da,mama.raspund eu foarte plictisita.
E asa de enervant cand te opreste mama ta la usa sa-ti verifice tot bagajul,sa vada daca nu ai uitat nimic:daca ti-ai pus periuta de dinti,destule perechi de sosete,tricouri,haine mai groase....
-Am plecat.
-Ai grija.
Si uite ca plec.In sfarsit 3 luni fara sa-mi amintesc de scoala aia.Urc in tren.Imi pun castile in urechi si tot drumul am sa ma uit la geam.Sunt singura in cabina,bucuria mea.Chiar n-am chef sa vina vreo bunicuta si sa inceapa sa vorbeasca cu mine.Am ajuns la destinatie.Bunica mea nu sta la tara,defapt sta si ea la oras.Un oras la fel de mare ca cel in care locuiesc eu.Nu am mai fost la ea de 10 ani..Motivul:sta prea departe.Am ajuns acasa la bunica mea.
-Ai ajuns draga mea.
-Bunica...of..mi-am aruncat bagajele si i-am sarit in brate.
Meureu mi-a fost alaturi...Mereu ii povesteam ce aveam pe cap...Acasa la mine am fost mai mereu fata fara umor,fat serioasa,cu picioarele prea pe pamant,insa aici...aici am crescut,aici ma comport cum sunt eu cu adevarat.
I-am spus tot..Desigur ea m-a consolat si mi-a vorbit...
Am plecat sa ma plimb prin oras.Nu prea imi amintesc cum era...Insa in urmatoarele luni aveam sa stau acolo.Imi amintesc cand eram mica,cand n-aveam ce face...mergeam pe un deal.Acolo m-am intalnit pentru prima data cu un prieten.Cand stateam si ma uitam la cer venea si incepea sa vorbeasca cu mine.Isi punea capul deasupra capului meu ca sa acopere soarele.Am ajuns la dealul acela.Ma uit in jur,si trag o gura mare de aer.Ma intind pe jos si ma uit la cer...Am stat asa vreo 10 minute,dupa...acoperind soarele cineva si-a pus capul deasupra capului meu...

(imi cer scuze pentru greselile facute)

luni, 9 mai 2011

My own world...







Toti avem in minte lumea ideala,toti avem idei despre cum ar trebui sa fie ea...noi ne imaginam o lume care e chiar exact opusul acesteia...Si eu am o lume ideala,o luma fericita in mintea mea...as vrea sa-mi creez propria lume,prea greu,dar macar propriul oras?Da,propriul oras...
Cand soarele e pe mijlocul cerului eu pe un camp ma intind si ma uit sus,la nori mai intain incerc sa privesc dincolo de ei,ca sa ma calmez,sa-mi golesc mintea...dupa,ca un arhitect incep sa-mi construiesc orasul...Intr-un loc unde sunt multi copaci,nu...orasul meu este inconjurat de copaci,si desigur vor fi parcuri....Vor fi blocuri mici,si chiar si blocuri modelate ca si cum ar fi fost vechi,casa...bine ingrijita,mai mult vile(nu in exagerare)...Esentialul acestui oras este faptul ca oameni toti traiesc fericiti...Nimeni nu singur...Nu vezi tristeste,ingrijorare...
Fara sa-mi dau seama,eu incep sa locuiesc in acel oras..Imi creez o viata acolo..Imi creez prieteni..insa totusi se pare ca pana la urma mai regasesc pe cineva cunoscut acolo din viata reala..Insa aici traim diferit,aici nu sunt certuri...Pana la urma e lumea mea...e lumea in care vreau sa locuiesc pentru totdeauna...Fiecare minut petrecut acolo e minunat...Persoana draga mie ma asteapta acolo in fiecare zi..Insa cand totul e mai frumos...ceva trebuie sa-mi intrerupa visul...si atunci parca vine un cutremur in lumea mea,parca totul se distruge...ma trezesc la realitate...cerul intunecat si Simona cum si aplecat capul incat sa acopere soarele ma ia in lumea reala sa-i tin de urat...
-Iar visezi?Cat ai de gand sa dormi?
-Scuze,doar ca nu am putut rezista.
-Ridica-te sa nu mai adormi.
-Bine,bine..."Nu-ti fa griji,maine am sa ma intorc sa ajut la reconstruirea  orasului."

video

duminică, 8 mai 2011

Vreau...





Anul asta vreau sa merg la mare. Sa merg cu trenul,si in tren sa ma uit la cer si sa vad cum soarele usor usor coboara.Vreau sa am prieteni cu care sa-mi petrec timpul,sa ne plimbam ca nebunii prin oras,si sa privim impreuna  apusul  ascultand Vama Veche.Dupa sa stam la cort in Vama Veche pe plaja si sa ne trezim ca sa vedem rasaritul.Apa sa fie asa de rece incat sa nu vina nimeni la plaja,insa eu sa ma plimb cu picioarele in apa si sa simt briza rece a marii,dupa prietenii mei sa se arunce ca nebunii in apa,si sa ma cheme pe mine,iar eu sa-i refuz si ei sa vina si sa ma ridice pe sus si sa ma arunce in apa,iar eu sa ma bucur ca macar eram imbracata in costum de baie si ca aveam doar un tricou pe deasupra...Dupa sa ne batem cu apa si sa ne fugarim prin apa...

Obositi sa ne trantim pe nisipul care a fost incalzit de sore si sa ne uitam la cer cum putinii nori trec,si plaja sa fie goala,sa fim numai noi...Seara sa incepem sa cantam la chitara si sa fim acompaniati de valuri...Sa vedem reflectia lunii care pare de argint in mare...Sa nu avem treaba cu realitatea,sa traim in lumea noastra...
As vrea sa fie asa...dar,gata cu visele,inapoi la realitate,sa fim loviti de ea....


sâmbătă, 7 mai 2011

The beginning...


"In scopul de-ati avea visele implinite mai intai trebuie sa ai unul...daca-ti vei arunca gandurile nimic bun nu ti se va intampla...de aceea trebuie sa continui sa-ti doresti fara sa te dai batut...asta se spune ca e primul si cel mai mare pas spre a-ti avea visele implinite...daca te gandesti la visele tale,daca nu te dai batut,atunci cu siguranta vor deveni realitate..."

 Aud ceasul cum suna de zori.Il opresc si ma tot intorc in toate partile.
-Suzy,grabeste-te ca e tarziu.
Ma uit la ceas.
-Aaaaa,e 7:30 si am intarziat,asta e ultima zi de scoala.
Sar din pat si incep sa ma plimb prin camera machiindu-ma si imbracandu-ma in acelasi timp.
-Azi e auditia pentru a intra la scoala de arte MUSIC si eu intarzii,nu pot sa creed!
Fug repede din casa,dupa ce trec coltul de la bloc ma intorc.
-Ce ti-ai uitat?
-Telefonul.zic cu o voce copilaroasa zambind.
Ies din casa,intru inapoi.
-Mi-am uitat abonamentul.
-Capul il mai ai?
-Da, l-am verificat inainte sa ies prima oara din casa.zic cu o voce serioasa,si dupa bufnesc in ras.Acum serios: am plecat!
-Ai grija.imi spune mama ca de obicei.
Fug repede spre statie ca sa nu pierd niciun autobuz.
"In sfarsit o sa intru in scoala aia si cu ajutorul ei am sa-mi indeplinesc visul,am sa debutez."Ma opresc si incep sa zambesc din tot sufletul.Aud un zgomot,ma uit in fata.
-Aaaaaa,autobuzul.
Dragutul de sofer m-a asteptat.
-Multumesc.
"Rar vezi asa oameni"

Am fugit pana la scoala,ma opresc si-mi trag sufletul.Intru in scoala.Ma uit mirata ca si cum as fi un copil care vede o bomba.
"Asta da scoala moderna,totul facut din sticla si calculatoare..."
Ma intalnesc cu prietena mea cu care urmeaza sa dau auditia.Intru in sala in care asteapta ceilalti.Stateau toti asezati oriunde,pe scaune pe jos si se uitau la un ecran mare situat pe un perete.Acolo ii vedeai pe cei care .Numai persoane talentate.
-Nr 98.
-Da,noi suntem.
-Sunteti asteptate.
Intram emotionate in sala.Vad profesorii cum stau si se uita la noi.Ne fac semn sa incepem.Incepem sa cantam.Ma uitat la Alisa cum canta si ii vad expresiile."Perca ar lovi-o cineva cand canta"Eu nu schitez nimic."Mereu am cantat mai bine ca ceilalti,sigur am sa intru,nu am sa pierd aceasta oportunitate."Am terminat de cantat.
-Cantati minunat,voce ca ale voastre nu am mai auzit.Insa trebuie sa alegem doar pe una.profesoara ni se adreseaza
-Poftim?intreaba socata Alisa
-Asa ca va trebuie sa o alegem pe cea mai buna.intervine directorul.
- Alegeti,sunt sigura ca veti face alegerea cea buna."Ma va alege pe mine,cant mai bine ca Alisa"
-Cea care va invata la aceasta scoala e...

vineri, 22 aprilie 2011

Nu exista paranormal,sau exista?


Zi ploioasa....Ah....Oricum nu e nici o diferenta,voi sta in casa!Nu ca mi-e frica de ceva sau de cineva...Nu...Nu am nici o frica...doar nu vreau sa ies!!!
Pe cine pacalesc?Numai la visele alea ciudate ma gandesc...Totul a inceput cu visul ala de langa lac,care a ajuns sa fie in lac...Dupa un vis s-a repetat nopti la rand...nopti consecutive...Eu la malul marii noaptea...Luna foarte mare se reflecta in apa calma...Apa imi ajungea pana la glezne....deodata,de sus coboara Ellie.Ma uit la dansa...Ochii ei albastrii la fel de deschisi ca lumina lunii in mare se uita la mine.Statea pe apa...Picioarele ei erau pe suprafata apei.
-Ai fost foarte draguta cu mine.Esti prima persoana care s-a comportat asa,care mi-a devenit prietena.Dar,sincer,sincer, imi pare rau!Oricat de mult nu as vrea va trebui sa...
Deodata tot sunetul se stinge...Nu mai aud nimic,ii vad doar buzele miscandu-se si isi intinde mainile si ma prinde de gat ...ca si cum m-ar gatui...
Apoi mereu ma trezesc..visul asta se repeta...nopti la rand...chiar si can atipesc 5 minute tot visez asta...
Gata!Trebuie sa pun capat!Ma duc la lac!Imi iau repede paltonul negru(primul la indemana)si imi iau repede umbrela rosie.
Ajung la lac...Exact cum banuiam...Nu-i nimeni...Ca si cum lumea ar fi goala...Parca intr-un fel ma simteam trista...singura...
-A trecut ceva timp.
Luata prin surpins m-am intors: Ellie.
-Da.Nu ne-am mai vazut de mult.
-Nu ai mai trecut pe aici...Eu am venit in fiecare zi...Si nu te-am gasit.
-Pai...Da...Nu am putut.
-Nu ai putut?Sau nu ai vrut?
Surprinsa din nou de modul ei de a gandi ii raspund:
-Doar nu am putut.
-Vreau sa-ti arat ceva.Vin-o!
Mergem...Ea fuge imbracata in rochita ei verde cu danteluta si se intoarce din cand in cand sa se asigure ca o urmaresc.
-Ellie...As putea sa stiu unde mergem?
-Ai sa vezi.
Deodata se opreste.Se da la o parte ca sa pot privi atent.Socata,realizez ce-i locul ala:
-Un cimitir.
E un cimitir mai vechi...cred...Crucile toate din lemn..atarnate,cazute.
-E de pe timpul razboiului?
-Da...Oamenii pe timpul razboiului foloseau locul asta ca un cimitir,se ascundeau de inamici.
-Diferite familii erau aici...Mama spune ca si rude de-ale noastre sunt ingropate aici.
-Ce nume de familie ai?
-Cnej.
-Hm...Da a rusi...
-Da,raspunde ea razand.
Am gasit multe morminte cu numele Cnej.
Intr-un loc a crescut un copac,un cires.Copacul a crescut la capul unui mormant.Ma apropii de mormant.Speriata Ellie tipa sa nu merg acolo.
"Ce?Doar nu o fi mormantu ei acolo"Gandesc eu razand.Incerc sa mai sterg de pe crucea de lemn...n-am ce sterge
-N...n...Asta e "e"?
Elisabeth vine la mine ma ia de mana:
-Hai Lydia,vreau sa plecam de aici.
-Stai sa aflu numele,saraca pesoana a murit la 16 ani...E de varsta mea...Iti dai seama ce tanara a murit?
Ellie dezamagita uitandu-se in jos:
-Da...Foarte tanara.
Dupa multe rugaminti plecam...Fara sa-mi dau seama s-a inourat.Ma despart de Ellie.I-am promis ca voi fi acolo si maine.
Cerul e limpede,luna lumineaza asa de tare incat pot vedea clar totul.Ma tot gandesc la mormantul acela...Asa de frumos a inflorit copacul,cel mai ciudat lucru e ca,desi e toamna,copacul era inflorit.Ma opresc,si foarte decisa ma intoc acolo.Merg prin padure si ajung la poiana,cimitir.Arata asa de minunat noaptea.Prin cires zboara licurici...Totul e de o culoare albastra,minunata.
Ma duc la mormant,si cu ajutorul luminii lunii care ma ajuta sa vad la fel da clar ca acum 2 ore,incerc sa citesc:
-Ne...Neo...
"Neo...acelasi nume de familie ca al meu"
-Neo...L...Y...C...nu..D...I...A...
Socata,ma uit la cruce.
-Neo Lydia!

Cuminti din leagan pana-n mormant:))



Femeile sunt sexul cuminte. Amabile, gata mereu sa cedeze, modeste si generoase.Asta se asteapta de la ele,dar corespunde si imaginii pe care orice femeie o poarta in interiorul ei.
Azi,femeile nu vor sa fie doar cuminti. Felul de a se concepe pe sine se modifica. Totusi, Femeia Noua mai este inca plina de contradictii. Ea isi impune vointa, dar adeseori cu un sentiment de culpabilitate. In exterior, ea ramane calma, dar in interior s-a declansat un conflict : pe de o parte, si Femeia Noua vrea sa fie agreata de cei din jur, si ea se straduieste sa le face tuturor pe plac. Pe de alta parte, ea stie ca in felul acesta se incurca prin itele unor dependente.Ea vrea sa se impuna , fara a rani pe nimeni ; vrea sa-si atinga scopul fara a da pe nimeni peste cap; vrea sa fie critica, fara a ponegri pe nimeni; vrea sa-si spuna parerea si sa-i convinga pe altii , fara sa manipuleze; vrea sa fie sigura pe sine, fara a-i speria pe ceilalti.
Dar indoielile ascunse legate despre propria lor persoana razbat la suprafata. Ele devin vizibile fantomatic in nuantele subtile ale limbajului corporal.Un cap usor inclinat, o privire care intreaba abia sesizabil, un zambet scurt, nesigur semnaleaza :"De fapt nu sunt chiar asa de sigura." Un gest fugtiv ,aparent lispit de importanta, devine: "Trebuie sa ma transform"Sau :"Eu fac opozitie numai pe jumatate"
Femeile se pot transpune usor in situatia celorlalti.Ele inteleg cum se face ca cineva are o anumita parere si din ce cauza.De aceea, le vine greu sa-si  impuna  dorintele sau sa-si sustina sus si tare parerea...
EHRHARDT

marți, 12 aprilie 2011

Frinend?Who?




Prieteni...Multi cred in ei...adica rar vad persoana care zic ca nu exista prieteni adevarati,ca doar ei se dau pe langa tine.Ironic:am o prietena care gandeste astfel:"nu cred in cei mai buni prieteni,sau chiar prieteni,ci doar persoane cunoscute,care te vor ajuta daca ii rogi".Eu chiar nu intelegeam ce zicea....Dar stii care e faza?Faza e ca pana acum si eu credeam in prietenii sau inca cred...Inca nu sunt sigura de gandurile mele...Dar stiu ca,oricat de apropiata ti-ar putea fi o persoana,pana la urma ceva se va intampla.Chiar daca te cunosti cu acea persoana de o viata intreaga,sau de 2 ani in care ati fost mereu impreuna si ati aflat pana si cele mai rele secrete...ceva se va schimba...nu,desigur nu vei dezvalui secretele sau vei face lucruri urate...dar ceva va fi diferit...ceva ce-ti doresti sa nu fi aparut....O fi plictiseala?O fi asta?
Uneori mi-e frica sa ma mai comport normal pe langa acea persoana,mi-e frica sa se enerveze,sa se plictiseasca de mine,sa nu-mi mai vorbeasca,si fara sa-ti dai seama...sa rupa legatura cu tine...
O persoana iti poate fi alaturata,draga...dar iti poate fi prieten adevarat?


sâmbătă, 9 aprilie 2011

It's not the end...


The cherry blossoms are falling in the world wich suooisedy ended...The dream hasn't ended yet...The cherry bssoms that are not suposed to fall are mixed together...But i could not only watch this scene happening silenty...

vineri, 8 aprilie 2011

Hopeless...



I'm like an idiot.Getting all excited by myself.Hoping...Hoping for him to come...Even though he won't come.Why am I cooking even though I'm hopeless excited?Because it's my birthday?I wanted to have a happy bithday...I already know...Destiny cannot be changed.I already know everything.Because I know,that's why I...I'm always lying...That's why I don't want to let it go...That's why I'm still dreaming for him to come...I know what he thinks,but I'm acting like I don't...Because I don't want to change my feelings...Sriously,why am I hoping?

It's most like a fairytale,but it's not...


There was a child that lost her memorizing ability due to an illness.Due to that,she always forgot things. Stuff that a normal person can do,she cannot do.Everyone placed their distance with that child.Finally,even her family left.The thought of "I need a better memory" became stronger.That's why she made a wish to the never whithering cherry tree.Hoping that she'll be like everyone.No, a memory better than everyones.The mysterious thing is,the next day...her memory became a lot better.Better than everyone else.That child's wish was granted....


joi, 7 aprilie 2011

Feelings...


She goes there again and like enery time,she repeats the same words "I'm here again.I came to see you every day since then.To see if he came back.It seems like no matter how many times I come,you will not listen to my wish...Yes,like that time.If you really are who you are, then grant my wish...You can't do it,right?Which means,you're not what you pretend to be.That's why the day when he disappeard is just a dream.He's jus a normal guy...I'm not a magician,or witch or something else,I'm just a normal girl who wants to always be together with the person she loves...That's why I won't do what you wish.Even if you want me to forget him,I will never forget him!Even if I have to wash my face with tears every day...That's all." And she leaves.
The other girl who saw her was full of sadness : "Can't you do anything?There's already such a strong sense of feelings!There are feelings that cannot be destroyed by magic!When people think of each other,it creates power, allowing desires to be granted,allowing prayers to come true.Dreams and wishes...They will come true if it's stong enough!All these are small shattered feelings for treasuring someone...The feelings of these children...All they receive is sadness!How can they not receive any happines?!It's too weird!Thats why...Thats why...I beg you , let these feelings become miracles!When I'm still concious...Please!(crying she continued)Let everyone's feelings...and wishes...come true!"


marți, 5 aprilie 2011

Remembering the forgot memories...


I'm remembering...different moments...special moments...For example,on a day in winter we were planning to have a happy vacantion...A different type of excitement...The moment of intersection between the normal days and not-so normal days...The moment where you can smile...Thinking of the beautiful future...Thinking of how will never stop...Even if the arrangement cannot be decided,but it will still be happy...This short term of happiness...now...it's fading back into the past...

duminică, 27 martie 2011

It's just a dream...


Sunt la lac...Vremea e iar urata,ploua,e ca in ziua aceea...cand am intalnit-o pentru prima oara pe Ellie.Imi amintesc de privirea ei,ochii aia care se uitau la mine tipand dupa ajutor.Ma uit la picaturile de ploaie care cad usor in apa...Sunt uda leoarca,ma uit in reflectia mea in apa...si o vad pe Ellie.Ma uit in spatele meu,langa mine...nimeni.Ma uit din nou in apa si tot pe ea o vad.Imi intinde mana,se uita cu disperare la mine.Ma cheama,are nevoie de ajutorul meu.Inconstient ma apropii de apa,deodata am privire din afara,ca si cum as fi altcineva.Vad cum ma apropii de apa,privirea parca imi e de sticla.Imi dau seama ce bine seman cu Ellie.Exact la fel.Singura diferenta e ca Ellie are ochii albastrii,ca cerul...
Observ ca am ajuns la malul lacului"Nu!!!Stai!!!!NU!!!NU INTRA!!!" Degeaba,oricat de mult as fi tipat,oricat de mult mi-as fi dorit,am sarit.Sunt in interiorul corpului meu din nou.Sunt in apa.O am in fata pe Ellie.Imi zambeste.Ii intind mana sa inotam pana la mal insa ea ma trage in jos.Disperata incerc sa ma ridic,insa parca o forta inimaginabila ma tine in apa.Am nevoie de aer.Ellie imi vede disperarea si imi zambeste la fel de calm,ba nu,zambetul ii devine mai multumit.E ca si cum ar fi dorit sa ma inec.Parca nu o am in fata pe Ellie,Elisabeth,cea care se uita la mine si fara sa vorbeasca imi cerea mie ajutor,nu ii ceream eu ei...
Deodata se opreste din zambit,fata ii devine trista.E ca si cum ar fi devenit din nou acea Ellie pe care am intalnit-o pentru prima oara.Nu mai pot sa-mi tin respiratia,ma zbat."Ai grija la ce e in jurul tau.Pana si cei apropiati iti pot face rau,pana si prietenii,pana si eu" Si se uita la mine rece,dandu-mi in mana o stea din sticla.
Ma trezesc tipand.Ma uit in jur.Sunt in camera mea.Nu a fost nimic decat un vis.Tin pumnii stransi.Ceva ma loveste in mana stanga.Desfac pumnul si raman socata:e staua pe care mi-a dat-o in vis Ellie...Ma uit inca socata...Ceea ce mi s-a intamplat nu a fost doar un vis...


luni, 21 martie 2011

Only hopes...


As vrea sa pot zbura...departe...foarte departe...As vrea sa pot fugi de aici,sa fug de probleme,de durere,de tot...As vrea sa-mi petrec timpul sus deasupra norilor...Sa simt vantul cum imi loveste obrazul...
As vrea sa ma transform intr-o petala de floare de cires care se bucura de primavara si dupa ce ii trece timpul o ia vantul si o duce cu adierea sa prin diferite locuri deasupra lumii...
As vrea sa pot sa fac orice..sa devin schimbatoare:azi sa fiu blonda cu parul lung,maine satena cu parul scurt,poimaine bruneta,raspoimaine roscata si toata asa sa fiu oricum vreau...
As vrea ca sperantele noastre sa nu fie naruite..sa fim mereu fericiti,sa avem o lume buna...
As vrea sa nu fiu singura sa am mereu pe cineva alaturi...As vrea ca totul sa fie bine...
As vrea ca sa mi se indeplineasca visele...

vineri, 18 martie 2011

...an unwanted dream...


Wanting to wake up from the dream...
That day the dream came forth with the falling snow and cherry tree blossoms.The dream that belongs to me.Even though I know that it is a dream that should not be dreamt of...but I...
I know I should not do this,I should not desire this...but the lonliness makes me do things that will hurt everybody...Even though they will suffer,I would live happily?Is it bad to desire something for your good?If you suffered in the past for the sake of someone else,is it bad to do something for your sake?
I want to think that nothing will happen,I want to,but I can't...I know that is unfair...but I still...

luni, 14 martie 2011

A reunion...


A doua zi a aparut soarele.Parca era alta lume...Ieri ploua si vremea era posomorate,totul rece,si acum,soare...Din aer simti veselie simti distractie.Au ramas urme de la ploaie...Pamantul si soselele ude,dar asta nu-i opreste pe copii din alergat.Ei cad se murdaresc si dupa sunt certati de mamele lor,pleaca in casa,se schimba si ies din nou afara si se repeta totul...
Am decis ca nu-mi voi petrece timpul in casa,asa ca imi iau paltonul rosu.Ies pe usa si sunt inundata de valul de lumina...Ma uit la cer,niciun nor...Deodata imi trece prin minte chipul acelei fetite,imi amintesc de ea,de vorbele ei...Mi-au ramas in minte acele cuvinte:"Imi pare rau pentru ceea ce se va intampla,dar poate vei reusi pana la urma".Acele cuvinte stranii...Merg fara sa observ pe unde trec,doar merg instinctiv...parca picioarele ma duc unde vor ele,parca gandesc diferit de mine desi fac parte din corpul meu...Socata ma opresc.Am ajuns la lac,acolo unde am intalnit-o pe Ellie.
Astazi sunt multi oameni care admira lacul.Ma asez la marginea apei pe suportul din caramida.Stau,privesc cum soarele se reflecta in apa.Aud o respiratie in spatele meu.Alarmata ma ridic,si ma uit.Ascunsa dupa suport si doar ochii la iveala pentru a ma urmari este Ellie.Ochii ei albastrii ma tintesc.
Blocata nu stiu ce sa fac.Parca este prima data cand o vad,aceeasi mirare o am cand ii vad dragalasenia,frumusetea inumana.
Si-a dat seama ca eram blocata : "Yahoo!"imi zice ea cu o voce calda si firava,o voce total diferita fata de cea de ieri.Ii raspun cu un suras. "Ai venit din nou aici.Iti place sa privesti lacul?" ma intreaba ea."Da","Si nu e plictisitor sa stai si sa te uiti la ceva ce nu se va schimba?"ma intreaba uitandu-se nedumerita la mine."Fiecare lucru trebuie admirat.Candva ce este aici o sa dispara,sau poate am sa dispar eu inainte sa apuc sa admir ce mi-a fost dat"ii raspund uitandu-ma la reflectia soarelui.Se uita la mine uimita,si dupa imi raspunde zambind ca si cum a inteles "Ma gandeam ca vei spune asta.Acelasi lucru cred si eu:ar trebui sa multumim ceea ce ne-a fost dat,sa fim recunoscatori ca avem ce avem"Isi coboara ochii la lac si continua cu niste ochi tristi:"Sunt persoane care nu se bucura de viata,care vor sa si-o sfarseaca cat mai repede,insa ei nu stiu ca exista persoane care ar da orice pentru a mai trai o clipa pentru a mai trai un minut,pentru a-si trai viata.Acele persoane ar face si imposibilul pentru asa ceva".Uimita ii privesc ochii ce sunt mai deschisi la culoare ca cea a lacului.Din nou spune lucruri care par ca nu-s zise din gura ei din corpul acelei fetite micute si gingase.
"Lydia","Da","Care este visul tau,care e crezi ca e imposibil de implinit?".Ma uit la dansa se uita la mine curioasa "As dori sa zbor sus in inaltul cerului,deasupra norilor,sa ajug pana in rai"se uita la mine zambind calm,"Dar"continui eu "Nu as vrea sa zbor singura.As dori ca cineva sa fie langa mine si sa ne bucuram impreuna"."Un prieten?","Da,un prieten"."Lydia,noi suntem prietene?".Ii pivesc fata serioasa:"Da.Suntem prietene". "Atunci candva o sa zburam impreuna".Imi zambeste si si facandu-mi din mana pleaca printre copaci.
Iar a plecat spunand un lucru bizar."Sa zburam impreuna".Stau si ma gandesc la asta...Cu dansa parca n-ar fi imposibil.


joi, 10 martie 2011

Desiring...


Having a world wich you desire...Having a life wich you want...Having a future wich you can choose...But,reality is always the reality...
This is something that is known since the beginig...But even so,still wanting to dream...Wanting to dream all along...
I am just desiring a miracle that will happen...Hiding in daily life...

marți, 8 martie 2011

Human or not...



Am stat asa si ne-am uitat una la alta fara sa zicem nimic.Ochii ei albastrii ma priveau fara nicio sfidare.Fetita cu pielea alba,exact ca zapada,sau poate chiar mai alba...cu parul blond,un blond sters ca si cum peste galben ai da cu alb si ar fi un galben sters,fetita aceea era atat de frumoasa,neinchipuit de frumoasa.La un moment dat m-am gandit ca nu e om...ca este imposibil sa fie om.Statea si se uita fara sa schiteze un zambat sa se uite trist...nimic...dar totusi ochii ei parca gemeau,parca tipau,parca ma strigau...Avea niste ochi tristi...niste ochi ce spuneau totul.Ii zambesc,un zambet calm.Clipeste,isi ridica capul,si inclinandu-l imi zambeste si ea...un zambet rece,un zambet de gheata...dar parca ma cuprinde fericirea cand o vad,ma bucur sa-i fiu alaturi. Ii spun"Buna",iar ea cu vocea ei firava imi raspunde la fel...acel"buna"al ei parca era un cantec...vocea ei subtire si calma avea un sunet melodios,insa,la fel ca ochii ei,parca vocea imi spunea "ajutor" in loc de"buna".Ploaia nu inceteaza.Din copacii din jur cad picuri in apa clara a lacului,peste care se ridica o ceata.Soarele este ascuns,devine din ce in ce mai cetos. "Sunt Lydia.Numele tau care e?"continui eu zambind."Elisabeth","Elisabeth? Nu vrei sa spui Elizabeta?""Nu.Elisabeth,ca in America,cum e numele tau,Lydia",si imi da o privire rece."Ah","Dar poti sa-mi spui Ellie","Ellie...ca un alint"spun eu zambind.Ceata devine mai deasa.Nu mai vad nimic in jur,o vad doar pe ea,fetita mica cu ochii reci,care imi zambeste."Imi pare rau pentru ceea ce se va intampla,dar poate vei reusi pana la urma" "Poftim?Ce spui acolo?" Cuvintele ei fara sens parca m-au paralizat."Vei fi bine" continua cu o voce matura,si imi zambeste din nou. "Poate ne mai vedem" revine cu un zambet copilaros si cu o voce potrivita zambetului de data asta,o voce calda si copilaroasa.Fuge...In urma ei vad doar ceata..pot sa o mai vad putin...ii vad paltonasul negru.Dispare usor,usor ca o fantoma.
Parca am vorbit ani cu dansa.Ma uit la ceas...au trecut abia cateva ore.Merg printre copaci...totul e pustiu...am ramas cu gandul la Ellie,acea fetita cu zambetul trist...

duminică, 27 februarie 2011

Desire...




Under the gently falling cherry blossoms I am dreaming...A warm dream...A memory of happiness...An important recollection. For example,the scene where everyone is busily preparing for the festival.The children's smile,their fantasies.
As long as they're around you..you can forget all the unhappiness...And finally smile.
It would be amaizing if this moment would last forever.Even though I know that this dream cannot be granded.
But,I still desire it from within...

sâmbătă, 26 februarie 2011

Nothing...


Stau...o zi ploioasa...cata plictiseala...Ma gandesc...ce am de facut...nimic(teme 0,curatenie 0-oricum nu am chef-).La televizor...stiti si voi cum e:teleshopping din ora-n ora,se repeta multe filme si seriale...si tanar si nelinistit cand se va termina oare?O sa trebuiasca sa-l numasca batran si zbuciumat.Whatever...devine o plictiseala tot.Ma gandesc pe vremuri cum era?Stateai si te uitai la ploaie....Uneori mai fugeai afara si lasai stropii minunati de apa sa-ti atinga usor obrazul si sa te revigoreze putin...Mda...cred ca ar fi timpul sa ies putin afara.Fug,imi iau paltonul rosu si ma arunc in micutul dans al stropilor.Cata placere sa te invarti si in cateva secunde sa arati ca si cum abia ai iesit din dus.Mereu cand vremea e mai posomorata toti sunt imbracati mereu in culori inchise(nu sunt impotriva lor,iubesc negrul),dar totusi ma deprima...Cand vremea nu e incurajatoare totul ar trebui sa fie deschis la culoare...sa vad zambete pe fetele oamenilor.Ce daca ploua?Asta e,e o zi normala ca toate celelalte...si totusi..parca nu e...ma opresc pe o banca si ma uit sus la cer...nu vad nimic din vina copacului...dar e totusi placut sa te uiti asa...Un copilas se uita la mine...probabil isi zicea in gandul lui:"ce e cu fata asta ciudata? maaama e uda leoarca!!!" eu ii zambesc si copilul rusinat ca a fost observat a fugit repede stropii de plaie reusind sa patrunda pe sunb umbrela lui albastra.Plictiseala...minte-mi e goala...Ma duc la un lac si incep sa arunc cu pietre in apa(oamenii probabil credeau ca-s o nebuna plecata de acasa si data in urmarire)dar e distractiv.Langa mine o fetita mica cu fata alba,parul blond si ochi albastrii,imbracata intr-o rochita neagra acoperita cu un paltonas tot negru,imbracata foarte elegant, imi zambea.Avea o privere asa de patrunzatoare...asa de ciudata...asa de goala...parca-mi striga "ajutor!!!" intr-un mod disperat...dar totusi..din gura ei nu a iesit niciun cuvant...

acesta este inceputul unei mici povesti de ale mele...totul e creat din plictiseala...din sentimentul pe care-l simt cand sccriu

vineri, 25 februarie 2011

Is it love?



In urma cu multi ani...cand oamenii ziceau ca tehnologia nu poate ajunge asa departe cum e acuma.Cand erau printi si printese,regi si regine.Cand fetele tinere se mandreau cu rochiile lor medievale si mergeau la baluri in calesti (moderne pentru ei),insotite de cavaleri tineri.Cand te plimbai fara probleme sub lumina soarelui.Atunci nu era usor sa spui mult auzitele cuvinte "te iubesc".Atunci spuneai cu sfiala aceste cuvinte,dar le spuneai doar cand aveai sa ramai toata viata cu persoana careia te decideai sa-i spui acest lucru...Acum insa...din cate ati observat,cuvantul acesta nu mai este unul special.Il auzi si il pronunti si tu asa de des.Adolescentii isi spun asa de des "te iubesc",sau chiar lucruri absurde si chiar penibile din puntul de vedere al altora cum ar fi "mor daca nu ma accepti".Eu nu inteleg sensul...nici macar nu ai ajuns la adolescenta si-ti dai viata pentru alcineva?Ei nici macar nu stiu ce inseamna dragostea adevarata,ei nici macar nu au experimentat adevarata dragoste.In adolescenta nu iubesti din punctul meu de vedere...eu cred ca un adolescent poate simpatiza..sa simpatizeze mult..dar nu sa iubeasca cu adevarat.Totusi...nici cand ajungi un adult in toata firea nu gasesti asa usor dragostea...
Ai mult de cautat pana iti gasesti persoana iubita,care-ti va fi mereu alaturi,pana cand ti se va termina timpul pe lumea asta,insa veti fi mereu impreuna chiar si dupa moarte.Acea persoana te va astepta mereu,te va ajuta mereu,te va iubi mereu...indiferent de circumstante:daca esti urat,intr-o stare proasta sau in alte moduri,va fi mereu langa tine si te va ajuta.Eu asta cred ca e dragostea adevarata.

joi, 24 februarie 2011

Powder snow...





The heavy-falling snow...So calm and so quiet that it's startling.It's so beautiful...Amaizingly beautiful.It can't do anything but to quiver alone.It can't be helped that even I don't know why it's so lonely.At least it captivates me until the end.
That's why I think to myself that this must be a dream .A pure,white dream...A dream-like dream.Even though I know I could wake up any moment...I still want to continue this dream until the end.
It seems a new premonition is forming within me.It seems as though tears are suddenly dropping in the sun light.It looks like the town's wish is for spring to visit in the midst of winter.I want to tell you about that type og beginning...The beginning of a dream.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Little angels...

Aud persoane care spun ca nu indragesc copii , ca sunt niste fiinte urate...Eu nu-i inteleg,cum poti sa urasti o creatura asa de minunata?O fiinta asa de dulce?Candva am fost si noi copii.Este ca si cum cineva ne-ar spune ca suntem urati,sau ca cel putin am fost...Sunt copii care desi sunt prea mici,sufera din anumite cauze.In toate tarile sunt copii care duc lipsa a multe lucruri.Sunt copii care au boli grave,boli prea dureroase pentru ei.Daca mergem intr-un spital la sectia oncologie vom gasi foarte multi copii bolnavi de cancer.Cand vezi acei mici ingeri in patul de spital,suferind atat de mult,nu te doare inima?Sunt copii bolnavi care nu pot face tretamente deoarece parintii lor nu au destul suport financiar.Acesti mici ingeri dispar treptat daca nu-i bagam in seama,daca nu avem inima si nu le dam un ajutor.Nu trebuie sa le intoarcem spatele,nu e vina lor ca au aceste probleme.Un copil care sufera de o boala grava nu se poate bucura asa mult de copilarie ca un copil complet sanatos.Asa ca nu spune ca micutii acesita sunt urati,ca nu ai dreptate,ei au adus si inca vor aduce zambete pe chipurile oamenilor.Nu trece cu vederea,nu fii nepasator a ceea ce li se intampla.

vineri, 18 februarie 2011

Another dream...

Snow...White snow...Falling slowly from the clouds in the sky...Covering the illuminating street in white...A white Christmas...The kids gaze at the sky,smiling happily.This scene is filled with happiness. I ...hope that this happiness will continue forever...

New friends...


Cresti si te desparti usor de copilarie...Eu nu am vrut sa fac asta,asa ca am pastrat o parte din ea,insa nu am putut sa raman mereu aceeasi fetita care se juca mereu cu cea mai buna prietena a ei. Amandoua fiind de aceeasi vasta am crescut impreuna,dar, treptat ne desparteam usor intrerupand legatura fara sa vrem. Invatam in scoli diferite : ea de dupa-amiaza,eu de dimineata...deci...nu ai de ce sa te miri.Totusi am ramas cele mai bune prietene...de cand ne-am realizat existenta pe aceasta lume...defapt...si dinainte de a realiza asta...Totusi in mare parte a timpului nu suntem impreuna....La scoala nu aveam pe nimeni care putea sa o "inlocuiasca" pe ea(as putea spune)...insa dupa ceva timp am reusit sa ma imprietenesc cu 2 minunate persoane : Amy si Elise...La inceput nu eram asa apropiate...dar dupa ne-am apropiat asa tare incat am devenit ca niste surori.Timpul ni-l petreceam impreuna..Ne stiam toate secretele.La ore eram una langa alta chiar daca trebuia sa stam doar 2 persoane in banca tot reuseam sa fim aproape unele de altele.Ba chiar am ales si animalele noastre : eu pisica,Amy soarecele si Elise cainele :)) (ciudat,dar totusi amuzant pentru noi).Asa am crezut ca am sa-mi termin anul...ca o sa fie un an fericit...un an distractiv...pana ce Amy ne-a anuntat ca trebuie sa plece in Italia...O veste oribila pentru noi.Eu si Elise nici nu vroiam sa ne inchipui cum o sa fie fara Amy...dar apoi ne dadeam seama ca urma sa fie si mai greu pentru ea care nu o sa aibe de la inceput prieteni acolo..un nou start. Asa am ajuns sa avem semnele noastre:steaua -eu (mereu am o stralucire mica,dar totusi din propria putere care va deveni mare),inima-Amy(fata dulce,de treaba pe care eu si Elise o indragim foarte mult,inima grupului nostru) si luna-Elise(foarte inteleapta cu o lumina blanda)..Pana la plecarea lui Amy am incercat sa facem multe lucruri...amintiri frumoase si de neuitat in cateva luni.Dupa plecarea ei parca era un gol in fiecare lucruri pe care eu si Elise-ramase in Romania- le faceam...Desi Amy era in Italia noi mereu ii faceam prezenta simtita...Nu e ca si cand Amy ar fi murit...dar totusi eu si Elise o asteptam cu multa dragoste.Mereu cele trei nebune din clasa:)

miercuri, 16 februarie 2011

Little worlds...

Merg pe strada si mai vad cativa copilasi micuti cum alearga si se joaca intre ei...Ma uit la fetele lor luminate de zambetul senin si simt cum o caldura ma invaluie.Ma gandesc cat de bine e sa fii asa ca ei,dar imi amintesc ca acum catva timp am fost exact ca ei.Erau vremuri cand nu ma desparteam de prietena mea cea mai buna.Nu ne saturam sa ne petrecem timpul impreuna...Mereu gaseam lucruri de facut ,daca ne plictiseam de un joc, atunci inventam unul,spre exemplu : eram vanatori de vampiri,si cand ne plictiseam de vampiri eram vanatori de fantome;dupa eram spioance,si dupa vedete rock...Uneori mergeam la cimitir si luam corcoduse(ciudat..dar totusi pentru noi era comic)...Mereu eram una dupa alta si ziceam ca e greu sa faci un anumit lucru,care acum e banal pentru noi...Dar totusi aia era o lume placuta,fara preocupatii,fara ingrijorari...Eram mereu zambarete si le ridicam moralul celorlalti oameni prin comportamentul nostru nestingherit...Aceea a fost o lume placuta , lumea mea pe care o uit treptat,cum cu totii va uitati lumile voastre...Dar totusi,dupa ce am experimentat atatea lucruri dragute...nu merita sa la uit asa usor.

marți, 15 februarie 2011

The begining


The day the dream began.It was also the day the happiness began.The gently falling cherry blossoms and snow...The small smiling face,the body that is shuddering in the cold.I want to hold that body.But,I couldn't do it,I only could pull my hand back.Even though as it is,I can still say these days are filled with happiness.Thinking that this is happines in your heart.