...dreams are like rainbows, only idiots chase them...

luni, 14 martie 2011

A reunion...


A doua zi a aparut soarele.Parca era alta lume...Ieri ploua si vremea era posomorate,totul rece,si acum,soare...Din aer simti veselie simti distractie.Au ramas urme de la ploaie...Pamantul si soselele ude,dar asta nu-i opreste pe copii din alergat.Ei cad se murdaresc si dupa sunt certati de mamele lor,pleaca in casa,se schimba si ies din nou afara si se repeta totul...
Am decis ca nu-mi voi petrece timpul in casa,asa ca imi iau paltonul rosu.Ies pe usa si sunt inundata de valul de lumina...Ma uit la cer,niciun nor...Deodata imi trece prin minte chipul acelei fetite,imi amintesc de ea,de vorbele ei...Mi-au ramas in minte acele cuvinte:"Imi pare rau pentru ceea ce se va intampla,dar poate vei reusi pana la urma".Acele cuvinte stranii...Merg fara sa observ pe unde trec,doar merg instinctiv...parca picioarele ma duc unde vor ele,parca gandesc diferit de mine desi fac parte din corpul meu...Socata ma opresc.Am ajuns la lac,acolo unde am intalnit-o pe Ellie.
Astazi sunt multi oameni care admira lacul.Ma asez la marginea apei pe suportul din caramida.Stau,privesc cum soarele se reflecta in apa.Aud o respiratie in spatele meu.Alarmata ma ridic,si ma uit.Ascunsa dupa suport si doar ochii la iveala pentru a ma urmari este Ellie.Ochii ei albastrii ma tintesc.
Blocata nu stiu ce sa fac.Parca este prima data cand o vad,aceeasi mirare o am cand ii vad dragalasenia,frumusetea inumana.
Si-a dat seama ca eram blocata : "Yahoo!"imi zice ea cu o voce calda si firava,o voce total diferita fata de cea de ieri.Ii raspun cu un suras. "Ai venit din nou aici.Iti place sa privesti lacul?" ma intreaba ea."Da","Si nu e plictisitor sa stai si sa te uiti la ceva ce nu se va schimba?"ma intreaba uitandu-se nedumerita la mine."Fiecare lucru trebuie admirat.Candva ce este aici o sa dispara,sau poate am sa dispar eu inainte sa apuc sa admir ce mi-a fost dat"ii raspund uitandu-ma la reflectia soarelui.Se uita la mine uimita,si dupa imi raspunde zambind ca si cum a inteles "Ma gandeam ca vei spune asta.Acelasi lucru cred si eu:ar trebui sa multumim ceea ce ne-a fost dat,sa fim recunoscatori ca avem ce avem"Isi coboara ochii la lac si continua cu niste ochi tristi:"Sunt persoane care nu se bucura de viata,care vor sa si-o sfarseaca cat mai repede,insa ei nu stiu ca exista persoane care ar da orice pentru a mai trai o clipa pentru a mai trai un minut,pentru a-si trai viata.Acele persoane ar face si imposibilul pentru asa ceva".Uimita ii privesc ochii ce sunt mai deschisi la culoare ca cea a lacului.Din nou spune lucruri care par ca nu-s zise din gura ei din corpul acelei fetite micute si gingase.
"Lydia","Da","Care este visul tau,care e crezi ca e imposibil de implinit?".Ma uit la dansa se uita la mine curioasa "As dori sa zbor sus in inaltul cerului,deasupra norilor,sa ajug pana in rai"se uita la mine zambind calm,"Dar"continui eu "Nu as vrea sa zbor singura.As dori ca cineva sa fie langa mine si sa ne bucuram impreuna"."Un prieten?","Da,un prieten"."Lydia,noi suntem prietene?".Ii pivesc fata serioasa:"Da.Suntem prietene". "Atunci candva o sa zburam impreuna".Imi zambeste si si facandu-mi din mana pleaca printre copaci.
Iar a plecat spunand un lucru bizar."Sa zburam impreuna".Stau si ma gandesc la asta...Cu dansa parca n-ar fi imposibil.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu