Cresti si te desparti usor de copilarie...Eu nu am vrut sa fac asta,asa ca am pastrat o parte din ea,insa nu am putut sa raman mereu aceeasi fetita care se juca mereu cu cea mai buna prietena a ei. Amandoua fiind de aceeasi vasta am crescut impreuna,dar, treptat ne desparteam usor intrerupand legatura fara sa vrem. Invatam in scoli diferite : ea de dupa-amiaza,eu de dimineata...deci...nu ai de ce sa te miri.Totusi am ramas cele mai bune prietene...de cand ne-am realizat existenta pe aceasta lume...defapt...si dinainte de a realiza asta...Totusi in mare parte a timpului nu suntem impreuna....La scoala nu aveam pe nimeni care putea sa o "inlocuiasca" pe ea(as putea spune)...insa dupa ceva timp am reusit sa ma imprietenesc cu 2 minunate persoane : Amy si Elise...La inceput nu eram asa apropiate...dar dupa ne-am apropiat asa tare incat am devenit ca niste surori.Timpul ni-l petreceam impreuna..Ne stiam toate secretele.La ore eram una langa alta chiar daca trebuia sa stam doar 2 persoane in banca tot reuseam sa fim aproape unele de altele.Ba chiar am ales si animalele noastre : eu pisica,Amy soarecele si Elise cainele :)) (ciudat,dar totusi amuzant pentru noi).Asa am crezut ca am sa-mi termin anul...ca o sa fie un an fericit...un an distractiv...pana ce Amy ne-a anuntat ca trebuie sa plece in Italia...O veste oribila pentru noi.Eu si Elise nici nu vroiam sa ne inchipui cum o sa fie fara Amy...dar apoi ne dadeam seama ca urma sa fie si mai greu pentru ea care nu o sa aibe de la inceput prieteni acolo..un nou start. Asa am ajuns sa avem semnele noastre:steaua -eu (mereu am o stralucire mica,dar totusi din propria putere care va deveni mare),inima-Amy(fata dulce,de treaba pe care eu si Elise o indragim foarte mult,inima grupului nostru) si luna-Elise(foarte inteleapta cu o lumina blanda)..Pana la plecarea lui Amy am incercat sa facem multe lucruri...amintiri frumoase si de neuitat in cateva luni.Dupa plecarea ei parca era un gol in fiecare lucruri pe care eu si Elise-ramase in Romania- le faceam...Desi Amy era in Italia noi mereu ii faceam prezenta simtita...Nu e ca si cand Amy ar fi murit...dar totusi eu si Elise o asteptam cu multa dragoste.Mereu cele trei nebune din clasa:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu