...nu stiu...

Mergeam..nu stiam unde..simteam nevoia doar sa alerg,sa ma concentrez asupra altui lucru...vroiam doar sa merg ,nu!Simteam nevoia sa fug,sa fug departe,cat mai departe...Mintea imi era ravasita.Fara sa imi dau seama ceva umed mi se prelingea de-al lungul obrazului,nu mai vedeam clar in fata,totul era in ceata,un joc de lumini asa de fascinante,care in ciuda faptului ca puteau atragea atentia oricui,pe a mea nu reuseau.Ochii imi erau asa umezi,fara sa realizez,deja am inceput sa plang in hohote...Lacrimile nu se mai opreau.Oricat de mult mi-as sterge ochii,pana la urma,nu aveau de gand sa se opreasca..Durerea mea,nervii mei...toti se revarsau prin acele lacrimi...
Probabil ca oamenii se uitau la mine:o ciudata care plange,mergand desculta pe strada.Sincer,si eu m-as uita la ea,as comptatimi-o...cat n-as da sa am acel moment..sa fie o a alta fata in locul meu,iar eu sa ma uit la ea cum plange complet distrusa...dar,pana la urma...totul a fost din vina mea...Am avut sansa sa plec...
Mi s-a dat sansa sa fug de acolo..sa nu vad cum totul pica jos..Chiar daca stiam ca nu ma va alege pe mine..eu tot stateam..si speram ca voi reusi sa-i schimb gandurile..
Chiar daca a ales-o pe ea,tot era complet fericit cand veneam la el,iar eu asta nu puteam intelegea..Acum probabil ea sta langa el,langa patul din spital,privind cum el isi petrece ultimele minute din viata..
Eu nu pot sa fac asta,nu eu..nu m-a ales pe mine..Desi vrea ca si eu sa fiu acolo,dar nu!Eu nu vreau!Vreau sa uit totul!Sa o iau de la capat..da...intr-un alt loc,intr-unul cu mult soare...
Mda,presupun ca e vina mea oricum..puteam sa plec oricand si n-am facut-o...Of..oricat as vrea sa dau vina pe ei..nu pot...Trebuie sa ma impac cu gandul asta...

Nu eu vreau sa fiu asa...

Cu multa tragere de inima...fata cu parul blond lasat pe spate imbracata in blugii ei scurti albastrii preferati ,un tricou alb si o bluza descheiata transparenta peste se apropie de usa.Se opreste in fata usii si sta un minut...parca nu ar vrea sa intre acolo.Soarele batea din geamul din spatele ei...Umbra fetei cadea exact peste placuta de pe usa...putea sa vada ce scrie acolo...dar stia deja..si tot nu avea curajul sa citeasca.
Ia o gura mare de aer si bate la usa.Aceasta se deschide si in prag o asteapta o femeie de 30-35 de ani..imbracata intr-o rochita casual dar eleganta,cu ochelarii care ii atarnau pe nas si se uita deasupra ei si ii zambeste.
-Poftim,intra..
Fata fara sa schiteze un zambet intra in camera...se aseaza pe canapeaua care ii era asa de familiara incat se simte ca acasa la ea..Se aseaza pe spate si "Ok.Sa inceapa jocul"
-Multi se plang de comportamentul meu...ca eu caut concurenta..ca nu las pe altii sa-si arate calitatile..sau sa-si arate placerile...Ca daca eu aleg ceva sa nu aleaga altii....probabil asa-s eu uneori...dar daca acelei persoane ii place mult si eu nu vreau sa ma cert cu acea persoana...atunci eu ma scot de acolo..nu-mi place pur si simplu sa fiu la fel ca altcineva,asa mi-e comportamentul meu...
-Si pe ceilalti ii deranjeaza deci?incepe femei care se asezase intr-o postura picior peste picior uitandu-se atent la ea..
-Multi nu arata faputl ca-i deranjeaza dar se observa...iar altii imi spun in fata...si unii destul de urat..cand eu nu arat ca doresc sa concurez...cand eu incetez sa concurez atunci aceia zic ca fac asta ma provoaca sa fac asta ...
-Deci tu nu doresti sa te schimbi?
-Nu...doresc...am incercat..incerc...dar nu merge..nu e asa usor..(fata era prinsa in conversatie..facea gesturi cu mana,fruntea ii era incruntat iar in ochii ei caprui incepeau sa se adune lacrimi)...nu pot pur si simplu...parca ceva ma strange cand fac un lucru ce nu-mi convine,incerc sa inghit totul..dar nu pot...asta e desavantajul meu..Eu am atatea sanse..pot sa fac lucruri mari..dar lucrul asta ma opreste..nu pot sa am prieteni apropiati din vina asta...pentru ca cei care sunt mai apropiati de restul sunt enervati,deranjati,sau chiar scarbiti de comportamentul meu.. de reactiile mele...
-Deci si pe tine te deranjeaza?
-La inceput nu...adica..doamne..sunt eu...e comportamentul meu..asa m-am format..Dar din vina lor ma enerveaza,ma derajeaza si pe mine..
Incearca sa-si opreasca lacrimile,dar isi da seama ca e prea tarziu...lacrimile deja i se revarsasera..isi dadusera drumul
-Of..scoate un sunet chinuit,isi sterge lacrimile...Sincer m-am saturat..nu mai suport..nu pot sa inghit totul,sa accept totul..si stiu ca n-am sa reusesc asa..dar nici n-am sa reusesc sa ma opresc asa ca mai bine las totul balta...ma bag doar in lucruri separate singure...Cum am spus..las totul balta..
Femeia de pe scaun se indrapta si-si schimba postura
-Si crezi ca asta rezolvarea la problema.
-Sincer nu ma intereseaza( se ridica si-si ia geanta sporty din celalalt capat al canapelei)Nu mai am chef de nimic..
Pleaca stergandu-si lacrimile de la ochi si tranteste usa in urma ei..placuta aurie in care stralucea soarele sa zgaltane...
"Trebuie doar sa spun stop la tot"

Vechi prieteni...

Capul lui acoperea soarele.Nu prea pot sa-i observ trasaturile fetei,dar ii vad zambetul.Imi zambea asa de frumos.Timp de un minut am ramas blocata si m-am uitat la el.Ma ridic si ma scutur.
-Scuze,te-am deranjat?imi zice cu vocea lui joasa si calda,care are totusi un ton copilaros in ea.
-Nu..doar ma gandeam.
-Nu esti de pe aici nu?
-Doar am copilarit...Aici imi placea sa merg.
-Serios?imi zice el cu o voce nu prea surpinsa.Si mie imi placea sa merg pe aici.Sa ma intind si sa ma uit la nori si sa incerc sa-mi dau seama ce forme au.
Ma uit la el zambind.
-Suzy.ii intind mana.
-Alex imi zambeste el intinzand-o.
-Alex?-ma uit la el,chipul lui imi pare cunoscut.Ne-am mai intalnit?
-Da.-si iar zambeste,
Of , cat pot sa urasc zambetul lui...Adica abia l-am vazut si deja m-a fascinat.Imi zambeste ca si cum ar fi un copil inocent dar totusi...
-Si nu ai de gand sa spui de unde ne cunoastem? -am incercat sa ies eu din lumea visurilor-
-Nu.-spune el razand, of,iar zambetul lui.Gandeste-te,nu ma recunosti de nicaieri?
-Nu!Nu am mai fost pe aici de 10 ani,nu cred ca am de unde sa stiu.
-Din contra,ai de unde sa stii.
Ma uit la el.De unde as putea sa-l stiu?God,incerc sa-mi amintesc da totusi...Stai putin,zambetul asta,il stiu de undeva.
-Te stiu de cand am stat la bunica,de acum zece ani cumva?
-Bingo,spune el afisandu-si acelasi zambet etern as putea zice-

-Nu pot sa cred,a trecut atata timp.
Alex e prietenul meu din copilarie.Cand am venit pentru prima data aici,la bunica, nu m-am acomodat,insa el a fost primul care a inceput sa vorbeasca cu mine,sa se inteleaga cu mine.Ne-am intalnit pentru prima oara asa cum ne-am revazut acum.Mereu eram impreuna.
-Nu pot sa cred,te-ai reintors dupa atata timp.Dupa ce ai plecat de aici am crezut ca aveai sa te intorci,macar in vizite,dar zece ani la rand nu ai aparut.
Ma uit la el,imi pare rau ca am plecat si l-am lasat asa aici.
-Si,Alex,ce mai faci?
Se arunca pe spate si ramane intins pe iarba.
-Mai nimic...Dupa ce am acceptat faptul ca nu mai aveai sa te mai intorci,pur si simplu am cautat lucruri sa-mi umplu timpul liber.Uneori faceam singur ceea ce obisnuiam sa facem impreuna...dar nu era la fel de distractiv.Credeam ca asa voi putea uita mai repede...dar...stiu ca dau in dramatisme...dar nu tu ai ramas aici...
Socata ma uit la el.Nu pot sa cred ca plecarea mea a avut impactul asta asupra lui.Am crezut ca nu va avea nicio problema cu plecarea mea...Dar se pare ca a fost exact invers.
-Alex..scuze..chiar nu m-am gandit la....la consecinte..Am crezut ca totul va fi la fel.Ca tu te vei comporta normal..ca inainte..
-Ai gandit gresit Suzy-zice el chinuindu-se sa schiteze un zambet,dar nu-i prea reuseste- oricum,ce-a fost a fost...Ai plecat..pana la urma eu am acceptat asta..Dar..sunt curios sa stiu de ce te-ai intors...Ca sa pleci din nou ca data trecuta?...

vreau like-uri:)))!!

Hai sa ajutam o fata sa se faca cu o camera noua, ca tare ii place sa fotografieze... si a ei camera a murit dupa o viata tare chinuita:)))...Poza e realizata de ea... Daca va place apusul dati like aici... http://apps.facebook.com/sunt_nikon/fotografie.php?id=5050&reft=
Multumesc pentru cei care dau like!!

Vreau sa...

 

Incercand sa-si pastreze echilibrul fata continua sa mearga pe linia ferata."Daca a-si continua sa merg asa pana vine trenul si chiar daca ajunge sa continui sa merg?Sincer,nu vreau sa dau in drame dar m-am saturat,adica de ce trebuie sa continui sa merg dupa ceilalti,la fiecare greseala sa-mi cer scuze,sau daca fac ei vreo greseala sa trec asa repede peste?Adica daca pe ei ii doare undeva de mine,pe mine da ce sa nu ma doara tot acolo?Desigur,unele certuri sunt asa,trecatoare,dar de ce tot ei sa ramana ce-i nervosi si eu sa fiu vinovata?Dar, ce spun eu?Desigur ca eu sunt vinovata, eu sunt <<unica>> eu sunt <<cea mai cu mot>> si ei sunt doar <<inocenti>>.Nu zic ca neaparat ei sunt de vina,dar de ce sa dam vina pe mine?Dar dupa,daca zic ceva,desigur,tot eu sunt vinovata...Sunt luata la raspunderi pentru orice,si pentru asa voi fi luata la raspunderi.Deja imi imaginez crizele si scenele pe care le va face,iar eu desigur va trebui sa cedez.Vreau doar sa plec,vreau doar...doar sa se uite totul,toate ideile,toate gandurile...tot...Vreau ca totul sa fie un cosmar,un vis oricedar numai realitatea nu...Vreau sa ma trezeasca mama si sa ma intrebe ce vreau la mic-ul dejun si eu sa ma trezesc si sa nu ma mai gandesc la asta.Vreau sa nu-mi mai pese.Vreau sa fiu fericita.Vreau ca totul sa fie bine! " Trenul se apropie de ea. Se aude vuietul lui,sinele tremura.Isi inchide ochii si un zambet apare pe fata ei   .

Adevarul...

Ma uit socata...Recitesc,nimic schimbat,nu e imaginatia mea...Chiar asta scrie pe cruce.
-Pana la urma te-ai intors. Esti asa de curioasa.Poftim,ai vrut sa vezi,acum ai vazut.imi spune  Ellie care statea la cativa pasi de mine.
-Ellie,ce inseamna asta?Ce e asta?
-Nu te-ai intrebat niciodata de ce ai un nume asa ciudat?
-Nu am bagat de seama.
-Presupun ca esti socata.
-Nu,chiar ma asteptam sa existe un mormant al unei fete din timpul primului razboi mondial.
-Da...pai...asa este -zambeste fetita cu ochi albastrii-
-Poti te rog frumos sa-mi explici.
-Desigur...Presupun ca tu observai ceva ciudat la mine..nu?
-Da....Mereu apareai de nicaieri si dispareai..
-Defapt erai tu cea care faceai asta...Tu apareai deodata...La inceput am fost socata pana ti-am auzit numele...Sunt copil,cred in orice...iar din moment ce tu apareai ca o fantoma am vorbit cu mama si am cerut informatii despre Neo Lydia,si dupa am vazut un desen cu tine,atunci era clar ca tu erai in poza.
-Da...-am intrerupt-o-
-Sincer,nu-ti stiu povestea...Insa bunica mea mi-a spus ca sunt persoane care raman aici cu un scop...Sincer chiar,nu stiu tu de ce esti aici,stiu doar ca tu mereu ai crezut ca esti in viata...Ti-ai creat o viata,ti-ai facut propria lume...
-Atunci visele pe care le aveam cu tine erau doar imaginatia mea?
-Da...
-Nu inteleg...Nu-mi amintesc nimic...
-Ai sa-ti amintesti...
-Dar de unde stii atatea?
-Bunica mea m-a invatat,si ea facea aceleasi lucruri,de asta stiu...mereu am semanat cu ea.-si pleaca-
Socata am plecat din cimitir si am inceput sa merg fara sa bag de seama pe unde trec.Insa,in timp ce mergeam,imi aminteam..."Da,imi amintesc tot.In timpul razboiului am murit incercand sa salvez un copil...Ai mei aau fost distrusi...Iar eu,nu am putut crede si mi-am continuat viata,insa am ramas blocata la 16 ani..."
-O,doamne....
-Ciudata reactie...Ar fi trebuit sa tipi. -Ellie din spatele meu-
-Stii,nu am chef de glume...
-Motivul pentru care ai ramas aici,sigur nu-l stii...
-Pai...nu..cred...
-Incearca sa-ti amintesti,poate chiar stii...
-Pai..

Cand a inceput totul...?

Mergeau ele doua...Ali si Eli.Se plimbau pe strada vorbind de cu zori.Vorbeau de intamplri haioase..dupa au inceput sa-si aminteasca de vremurile cand abia devenisera prietene..Nu isi aminteau cum  s-au imprietenit...dar isi aminteau cum s-au vazut prima data.
-Imi amintesc ca ploua.zice Ali cu vocea ei de copilas.
-Da,si tu nu aveai umbrela.adaoga Eli cu r-ul ei accentuat.
-Tu aveai..una neagra...Eu am ajuns cu intarziere la inceputul anului scolar.Te-am vazut pe tine si pe cealalta colega noua...Ea era in mijlocul cercului de elvi din clasa noastra iar tu stateai separat si te uitai la directoare cum vorbeste...Cand te-am vazut am zis: "Clar,sigur nu ne vom intelege,ea e genul tipei mature".
-Chiar?
-Da.zice Ali razand.Care a fost prima ta imprese despre mine?
-Greu de spus....De la inceput mi-ai parut o tipa de treaba, banuiam ca asculti rock si pareai destul de baietoasa.zice satena cu cateva suvite roscate datorita luminii orbitoare a soarelui.
-Prima impresia foarte buna.rade Ali,parul blond zburand din vina adierii calde.
-La inceput nu am devenit prietene.
-Da...dar sincer..eu nu-mi amintesc cum am inceput sa ne intelegem..
-Nici eu..
-Totusi..daca stam sa ne gandim..in cativa ani am reusit sa ne cunoastem perfect incat oamenii sa nu ne creada cand spunem ca nu suntem cele mai bune prietene.
-Da,trebuie sa ne certam cu ei.rade Eli.
Continuau sa mearga si au reinceput un lant de discutii in care erau prinse incat nu observau pe unde trec.Intr-adevar,fetele se intelegeau asa de bine incat dadeau impresia ca sunt surori sau cele mai buna prietene...ziceai ca se cunosteau de-o viata.Multe lucruri spuneau la unison,iar : "ginx"-ul pe care ele il spuneau dupa se repeta spunand exact la fel...Asa au facut si de data asta si au batut un nou record de-al lor.Au izbucnit in ras.Eli continuand sa rada s-a asezat langa statuia din mijlocul pietii publice al orasului iar Ali langa dansa continuand sa rada.Daca multi se uitau la ele,puteau sa devina gelosi pe prietenia lor.Mereu se ajutau,mereu erau impreuna.Au observat ca nu prea reusesc sa stea despartite.
Cand Eli(care de obicei da de necazuri) avea o problema mai mult "personala" Ali era mereu acolo si ii sarea in ajutor.Ali avea grija ca Eli sa ajunga in atentia tuturor,si desi neavand prea multe cunostinte in ale modei,reuseste sa-i aleaga hainele atracand privirile tuturor.Eli mereu avea grija ca Ali sa nu fie data la o parte,ii impartasea secretele si o ajuta mereu la nevoie.
Cand le vezi pe acele doua fete vorbind,si razand,zici ca au trait impruna o viata...
Un lucru e sigur...eu sunt curioasa sa vad cat o sa dureze asta...